Se împlinesc anul acesta 1695 de ani de la inaugurarea solemnă a unuia dintre cele mai frumoase orașe ale lumii: Constantinopol – Istanbulul de astăzi din Turcia – singurul oraș din lume care se întinde pe două continente.
Motivul pentru care Constantin cel Mare (306-337) hotărăște să mute capitala de la Roma la Byzantium este în primul rând de ordin politic și geo-strategic.
Din punct de vedere geo-politic, Constantinopolul sau Noua Romă dispunea de un avantaj excepțional pentru a rezista în fața inamicilor externi. Era inaccesibil dinspre mare, iar pe uscat era protejat de ziduri. Din punct de vedere strategic, noua capitală se dovedea a fi mai aptă să facă față celor două grave primejdii cu care era confruntat imperiul la începutul secolului al IV -lea – goții și perșii, datorită apropierii sale de cele două teatre de operațiuni militare din Nord și Est.
Economic, Constantinopolul controla întregul comerț al Mării Negre cu Marea Egee și Marea Mediterană, și era destinat să devină intermediarul comercial dintre Europa și Asia. Aici se încrucișau două mari axe comerciale: una verticală – Pont- Mediterana, cealaltă orizontală, Europa – Oceanul Indian sau China.
Din punct de vedere cultural, Constantinopolul avea marele avantaj de a fi situat aproape de cele mai importante centre ale culturii elenistice, care, sub influența creștină, au dus la apariția unei noi culturi – cultura creștină greco – romană sau bizantină.
În amintirea bătăliei de la Chrysopolis din 18 septembrie 324, când cumnatul său Licinius este înfrânt, devenind astfel unic stăpânitor al imperiului, și din dorința de a se face mai vizibil în Răsărit, Constantin hotărăște să înalțe un oraș pe locul vechiului Byzantium – întemeiat de coloniștii din Megara în 658 î.Hr., numele provenind de la legendarul conducător megarian Byzas, și să mute astfel centrul administrativ de la Roma.
Din anumite puncte de vedere, Constantinopolul semăna într-o oarecare măsură cu vechea capitală, prezentând un relief similar cu cel al Romei. Potrivit afirmației lui Philostorgii -Filostorgiu – scriitor bisericesc din sec. IV- împăratul, cu lancea în mână, trasa conturul suprafeței orașului când, deodată, curtenii săi, uimiți de dimensiunile foarte mari plănuite pentru capitală, îl întrebară Stăpâne, cât timp vei mai merge? El răspunse: Voi merge tot înainte până ce Acela care merge în fața mea se va opri. Dorea să lase să se înțeleagă că o anume putere divină îl călăuzea.
Opera de zidire a acestei capitale a durat mai puțin de șase ani, fiind necesară o forță de muncă uriașă, de câteva zeci de mii de oameni printre care 40.000 de goți așa numiții foederati. Intuind excelenta poziție strategică a promontoriului, Constantin cel Mare îl va fortifica prin construirea unui zid de apărare lung de 3 km; în spatele acestuia, la o distanță de aproximativ 1500 m Theodosius II va construi în 413 un alt zid, mai lung de 7 km și înalt de 9 m. Un rol considerabil în apărarea orașului lui Constantin a revenit avanposturilor sale îndepărtate, care închideau calea invadatorilor spre Cornul de Aur, funcție asumată de Scythia Minor și Chersones, în Europa, și cetățile Nicomedia și Niceea, în Asia Mică. Astfel fortificat dinspre uscat și apărat din trei părți de mare, Constantinopolul nu a putut fi cucerit timp de câteva secole.
Pentru a înfrumuseța noua capitală, au fost folosite monumente din Roma, Atena, Alexandria, Efes și Antiohia.
Constantin cel Mare a ținut să dea cetății sale un caracter creștin, încurajând construirea de biserici, înălțând el însuși pe cele mai de seamă dintre ele, în primul rând bazilica Sf. Sofia a cărei construcție a fost începută în 326 în fața palatului imperial și a bazilicii Sf. Irina.
Orașul Constantinopol poseda și o Universitate pe ai cărei profesori îi numea însuși împăratul. Cu toată străduința lui Constantin cel Mare de a da orașului un caracter latin, majoritatea populației vorbea limba greacă, cea latină pierzând treptat din importanță. Constantinopolul va deveni o capitală a elenismului, în timp ce romanismul își va regăsi centrul său în Roma, orașul de pe malurile Tibrului.
La începutul primăverii anului 330 d. Hr. lucrul progresase într-o așa măsură, încât împăratul Constantin consideră posibilă inaugurarea oficială a noii capitale. Ceremonia dedicatio a avut loc la 11 mai 330, sărbătoarea creștină de pomenire a martiriului Sf. Mochie. Noua Romă a fost dăruită – închinată așa după cum apare și în Sinaxar – în paza și ocrotirea Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei și Pururea Fecioarei Maria și a fost urmată de ceremonii și festivități care au durat 40 de zile. Era data când Constantinopolul creștin înlocuia păgânul Byzantium.
Crearea Constantinopolului – afirma Paul Lemerle – marchează victoria Orientului asupra Occidentului și, într-o anumită formă a elenismului foarte orientalizat, asupra latinității. Crearea Constantinopolului a fost, de asemenea, și punctul de plecare al unei civilizații noi, care merită numele de civilizația bizantină, pentru că nici un oraș nu a îndeplinit în istorie o acțiune proprie atât de puternică și durabilă precum Constantinopolul.
Arhid. Prof. Vasile M.DEMCIUC
