George VOEVIDCA

Poetul şi epigramistul care, la îndemnul lui Ion Grămadă, a apucat să publice, înainte de Unire, doar o singură poezie în „Junimea literară“ (nr. 4-5/1914), sonetul „Reminiscenţă“, avea să evolueze scriitoriceşte superb, cărţile sale de poezie, „Sonete“ (1920), „Turnuri“ (1928), „Cântece pentru Lu“ (1936) şi „Pro Patria“ (1943), cele două texte dramatice, „Supremul argument“ şi „Puteri întunecate“, precum şi sutele de epigrame publicate definindu-l drept un spirit bucovinean inconfundabil.