Amintirile unui sucevean care a făcut parte din coloana oficială a lui Nicolae Ceauşescu

„Trebuie precizat încă de la început că nu am fost niciodată, nici înainte, nici după Revoluţie, membru de partid”, îşi începe povestea Iosif Marici.

Timp de nouă ani a fost şoferul directorului fostei fabrici Integrata de Lână, iar din '87, timp de trei ani, a făcut parte din coloana oficială a lui Nicolae Ceauşescu, atunci când dictatorul venea în vizită în judeţ, fie care era vorba de vizite oficiale sau partide de vânătoare.

Îşi aminteşte că într-o zi prin 1987, directorul i-a spus să se prezinte a doua zi cu maşina la garajul partidului. „La vremea respectivă, şoferii de la întreprinderi şi instituţii dădeau periodic teste de verificare, iar eu eram ba primul, ba al doilea, ca număr de puncte obţinute”, susţine Marici. 

În dimineaţa respectivă, s-a dus cu maşina de la fabrică, o Dacia Break,  la garajul partidului, fără să aibă deloc habar despre ce urma să se întâmple.

Un ofiţer, inginer mecanic, i-a pus maşina pe elevator şi i-a verificat-o amănunţit, după care i-a cerut să strângă tot din maşină, să nu fie nici un obiect ascuţit, tăietor, şi să aştepte.

Apoi, s-a urcat o altă persoană în dreapta şi i-a cerut să meargă pe strada Vasile Bumbac, în spatele filialei judeţene a Partidului Comunist. Erau acolo mai multe autoturisme Aro, cu numere de Bucureşti, iar în scurt timp avea să realizeze care era misiunea lui: urma să facă parte din coloana oficială a preşedintelui republicii socialiste. Era penultima maşină.

“Un colonel ne-a făcut semn să plecăm, după ce înainte a plecat o maşină a Poliţiei Rutiere, iar în faţa coloanei era o altă maşină de la Circulaţie. Mergeam cu viteză, trebuia să mă ţin după maşinile din faţa mea. În centru, unde este acum sensul giratoriu de la McDonald's, am luat virajul la stânga, simţeam că ies de pe carosabil... Dacia nu avea stabilitate. Pe vremea aia se circula pe strada Cernăuţi, fosta Ilie Pintilie, era drum cubic, mergeam pe mijlocul drumului. Mergeam cu 90-100 kilometri prin oraş, am trecut pasarela de la Iţcani în câteva secunde”, povesteşte suceveanul, precizând că era destul de stresat să nu facă vreo greșeală.

Prima misiune a fost relativ scurtă. Au ajuns la Cantonul Silvic de la Pătrăuţi, au parcat, au stat acolo până seara... şi asta a fost tot.

“Oamenii scandau, aplaudau, însă Ceauşescu nu era în nici una dintre maşinile din coloana oficială”

Iosif Marici îşi aminteşte că de câte ori a fost în coloana oficială a lui Nicolae Ceauşescu, dictatorul nu era în nici una dintre maşinile din coloană. Oamenii stăteau înșiruiți de-o parte şi de alta a drumului, scandau, făceau cu mâna, însă habar nu avea că primul tovarăş al ţării nu era în maşinile respective.

„În trei ani de zile cât am fost în coloană, el nu mers cu maşinile de la aeroport la Casa de Oaspeţi sau la cabana de la Pătrăuţi. Numai cu elicopterul”, completează fostul şofer al directorului de la Integrata.

La o altă vizită a lui Nicolae Ceauşescu -îşi aminteşte Iosif Marici -era la aeroport şi aştepta să ajungă avionul prezidenţial. „Mergea la vânătoare la Mălini”, explică fostul şofer. La un moment dat, a observat o ambulanţă  cum nu mai văzuse în viaţa sa. „Era cu ambulanţa băiatul doctorului Posteucă, Romică Posteucă... era cea mai dotată din judeţ, cred că era o rezervă a pardiului numai pentru cazuri speciale...Doctorul Posteucă ne-a spus: am aici tot ce-mi trebuie pentru o intervenţie chirurgicală”, spune Iosif Marici. 

La un moment dat, toată lumea a amuţit. Ateriza avionul prezidenţial. Personalul aeroportului a lipit scara la uşa avionului, s-a deschis uşa şi... a coborât un câine, Corbu, un labrador negru primit de soţii Ceauşescu de la un politician englez.

„Jos, erau primul secretar şi alte trei persoane, stăteau pe mijlocul platoului. Corbu s-a dus direct la ei, i-a mirosit roată împrejur, după care s-a dus să miroase gardul viu. Apoi, a urcat pe scara avionului până la jumătate, a lătrat şi a ieşit şi tovarăşul, care a dat mâna cu oficialităţile, s-a urcat într-un elicopter, care era însoţit de alte două, şi a plecat... L-a luat şi pe Corbu în elicopter. Iar noi, am plecat în coloană cu maşinile.. La fel, oamenii făceau din mână, scandau... credeau că el (n.r.-Ceauşescu) e în acele maşini”. 

Parola de liber acces. Securiştii se dădeau la o parte

Iosif Marici mărturiseşte că a fost prezent şi la ultima vizită a lui Ceauşescu în judeţul Suceava, în septembrie 1989. A stat trei zile în judeţ.

„Era într-o sâmbătă, stăteam lângă maşină cu radio-ul deschis şi tot ce auzeam la aparat, vedeam în faţa mea. <Tovarăşul aterizează la Suceava>... vedeam cum ateriza avionul.  Un ofiţer de securitate i-a dat o parolă: <mobil alphi>şi l-a trimis la Casa de Oaspeţi, spunându-i să spună parola de fiecare dată când va fi oprit.

„M-au oprit prima oară la intersecţie la IRE, vreo şase-şapte civili. „Unde mergi?”. Am deschis geamul şi am spus parola. S-au dat la o parte... la Casa de Oaspeţi, alţi civili. La fel. „Mobil alphi”, şi au deschis poarta. În curte, era un ofiţer cu un diplomat negru mare, în care am aflat ulterior că ar fi fost o mitralieră. I-am spus parola şi mi-a zis să trag lângă centrala termică, să aştept acolo”, continuă fostul şofer de la Integrata.

Cel mai important pasager: Corbu, labradorul lui Nicolae Ceauşescu

A observat pe o alee mai multe Aro-uri parcate, cu şoferii înăuntru şi câte o persoană în dreapta.

În livadă, a observat mai mulţi militari, pe unii dintre ei ştiindu-i de prin oraş. Erau cu armele pe umăr şi patrulau.

„Lângă Casa de Oaspeţi era un lan de mirişte, pe care erau făcute cu var alb două cercuri pe care au aterizat elicopterele. A venit un ofiţer şi mi-a spus să merg la elicopter şi să aștept lângă maşină. S-a deschis uşa elicopterului şi a ieşit Corbu. A venit direct spre mine, m-a mirosit, după care ofiţerul i-a dat o comandă în engleză, iar câinele s-a urcat în Dacie. Eu la volan, ofiţerul în dreapta şi Corbu pe bancheta din spate”, arată Iosif Marici.

Îşi imagina pe atunci că patrupedul lui Ceauşescu miroase numai a parfumuri scumpe, însă a constat pe propriul nas că nu e chiar aşa:

„Cam miroase de la câinele ăsta, i-am spus ofiţerului. <Nu-i voie să-l speli, că-şi pierde din calităţi>, mi-a răspuns. Când am ajuns la Casa de Oaspeţi, i-a dat o comandă, tot în engleză, şi Corbu a mirosit fiecare metru pătrat. Am înţeles că era specializat să detecteze explozibili”.

Iosif Marici îşi aminteşte că a fost trimis de două ori la elicopter, iar atunci a văzut pentru prima oară haine în huse. „Azi, e ceva obişnuit, dar pe vremurile alea, cine mai văzuse?! Am crezut că sunt ceva saltele. Am pus în maşină şi câteva genţi de-al lui Ceauşescu. Una nu era închisă bine şi am observat o cutie de tablă, roasă, veche.”De nu facem rost de una nouă pentru tovarăşu?”, i-am spus ofiţerului, care mi-a răspuns că aşa, roasă, veche, îi place lui Ceauşescu”.

„Dacă vroia tovarăşul carne de prepeliţă, carne de prepeliţă trebuia să-i dai”

La un moment dat, o observat prin curtea Casei de Ospeţi un bucătar pe care îl cunoștea din vedere, de la cantina partidului. L-a dus la o maşină frigorifică şi i-a arătat ce era în interior. „erau sertare de sus până jos, cu tot felul de carne. „Tot felul de peşti, carne de curcan, de fazan, tot ce vrei... <Nu ai voie să spui că nu avem nu ştiu ce fel>-mi-a şoptit Vasile, bucătarul – dacă vroia tovarăşul carne de prepeliţă, carne de prepeliţă trebuia să-i dai”, completează Iosif Marici.

De la Casa de Ospeţi a plecat, în coloană, la Pătrăuţi, la cantonul silvic. „Mi-aduc aminte că era acolo parcat un autoturism de teren, Range Rover, cu o antenă foarte înaltă ancorată lângă maşină, iar în spate, un miliar cu căşti pe urechi. Un fel de staţie de transmisiuni, ca în armată. Era plin de butoane. Am intrat în vorbă cu militarul respectiv şi mi-a explicat că staţia respectivă putea să facă legătura telefonică în orice colţ din lume. Exista şi un telefon mobil în sarcina unui ofiţer care stătea în preajma lui Ceauşescu şi când vroia să sune sau îl căuta cineva important făcea legătura. Oriunde în lume..”, se miră şi acum, după 24 de ani, fostul şofer de la Integrata.

Ceaşescu, la vânătoare. „Obiectivul a fost doborât”

Se auzeau împuşcături prin pădure. Începuse vânătoarea pentru care venise de fapt tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Suceava.

„Se auzea câte o împuşcătură, iar apoi imediat pe staţia ofiţerului: <Obiectivul a fost doborât>. Apoi, după câteva minute, tot prin staţie: <Nu, obiectivul nu a fost doborât>. Şi au urmat alte împuşcături şi aceleaşi scenariu. Am aflat mai apoi ce se întâmplase. Ceauşescu venise să împuşte un cerb foarte frumos. Cei de la canton aveau grafic pe ultimele două zile, zi de zi, când ieşea cerbul într-o poiană, la ce ore. Culmea, numai în ziua aia, cerbul respectiv nu mai nu apărea. Au fost împuşcaţi alţi nouă cerbi înainte, până să-l doboare pe cel pentru care venise la Suceava. Câteva ore mai târziu, am văzut în curte toţi cerbii împuşcaţi aliniaţi, cu câte o crenguţă de brad în zona unde a intrat glonţul”, mărturiseşte suceveanul.

După ce tovarăşul Ceauşescu a plecat de la canton, mulţi dintre cei angrenaţi în toată această distracţie a celui dintâi tovarăş al republicii s-au strâns la un grătarîn foişorul de la cabană.

O altă amintire amuzantă este cea legată de coafeza Elenei Ceauşescu, pe care a primit misiunea să o ducă până la aeroport.

„L-am întrebat pe ofiţerul care a fost mai tot timpul cu mine, cine-i respectiva? Că-i cam urâtă. Iar el mi-a răspuns. „Tovarăşa (n.r.-Elena Ceauşescu) nu suportă persoane mai frumoase ca ea în preajmă”. 

Punctul culminant al revoluţiei din '89 l-a prins chiar în faţa actualului Palat Administrativ. În maşina de la fabrică. Aștepta secretara de partid de la fabrică care fusese chemată de urgenţă la partid. „Dictatorul a fugit! Suntem liberi!” -s-a auzit la un moment dat la radio. Am dat tare şi tocmai atunci au ieşit afară toţi secretarii de la partid. Stăteau ciorchine lângă maşină şi ascultau”, îşi aminteşte Iosif Marici. S-a dus apoi direct la întreprindere, unde pe un televizor sport alb-negru au urmărit cu sufletul la gură tot ceea se întâmpla în Capitală.

 Astăzi, Iosif Marici este administratorul unei firme din municipiul Suceava, după ce o perioadă a fost plecat, la muncă, în Statele Unite ale Americii. Amintirile celor trei ani când a fost la volanul penultimei maşini din coloana oficială a lui Nicolae Ceauşescu, în vizitele lui la Suceava, au fost subiectul celor mai bune istorioare pe care le-a povestit prietenilor.