Printre satele din nordul Moldovei, pentru care obținea întăritură Stan Cupcici, stăpânul de la „Jicove”, în 15 iunie 1431, se număra și jumătatea de sat și de moșie de pe malul stâng al Sirețelului, înspre amonte, cumpărată de la Șandru Spătar, fiul lui Baliță Mândricică, fratele lui Mihail de Dorohoi.
Moșia de pe malul drept a Sirețelului, dăruită mănăstirii Putna de episcopul Hușilor, Filohtei, care cumpărase locul „cu banii săi drepți și l-a dat mănăstirii pentru pomenirea sa și a părinților săi”, situată mai jos de locul „de prisacă, la obârșia Crasnei, anume Hruzca”, dăruit de Ștefăniță Vodă, în 30 iunie 1522, Episcopiei de Rădăuți, a fost întărită mănăstirii, în 11 ianuarie 1613, de sângerosul Ștefan Tomșa al II-lea.
Moșia de pe malul stâng al Sirețelui, ajunsă în proprietea logofătului Gavrilaș Mateiaș, este lăsată moștenire, în 4 martie1652, fetelor lui, Ileana comisoaia și Alexandra visterniceasa, jupâneasa lui Gheorghe Ursachi.
Gheorghe Ursachi dăruiește moșia fiului său, fostul mare sulger Dumitrașcu Ursachi, cel care avea să vândă părțile lui din Crasna, în 1 mai 1696, căpitanului Alexandru Ilschi („fost Liah de la Litva de orașul Grodno și, alăturându-se cu oaste leșească la marginea țării leșești, i s-au dat starostie tărgul Horodinca”).
În 10 august 1724, ginerele lui Ilischi, Miron Gafenco îi moștenește moșia, șase ani mai târziu, în 15 ianuarie 1730, plângându-se Divanului Domnesc de abuzul mănăstirii Putna, care, după ce „au fost tras tot satul”, izbutește să și-l adjudece, în 12 ianuarie 1736, și să-l reconfirme, în 13 ianuarie 1754.
O hotarnică a moșiei din Crasna a mănăstirii Putna, datată în 5 noiembrie 1761, drept consecință a jelaniei egumenului Putnei, Pahomii, împotriva lui Alexandru Ilschi, „carele fiind așezat și cu șidere acolo și călcând hotarul satului peste tot cuprinzând și slujba a tuturor oamenilor ce lăcuescu acolo să lipsea mănăstirea Putna de tot venitul și folosul acii moșii”, vorbește și despre „ o cercetare”, făcută de dregătorii domnești și din care rezult că moșia lui Ilschi, „fiind între munți, mergând hotarul ei la apus și la răsărit, și având opcine de munți mari, despre înbe părțile înpregiur, nu s-au mai însămnat cu alte sămni, fiind hotărâtă cu opcinile munților și numai pe vale, prin mijlocul moșii, are puțintel câmpu și poeni și, măsurându-să lungul moșiei, prin mijlocul moșiei și a câmpului, s-au aflat o sută douăzeci de funii și funie de douăzeci stânjeni, și stânjănul de opt palme domnești, s-au însămnat, cu optu pietri, hotară, care s-au pus în lungul câmpului, despărțind mijlocul, rămăind giumătate de câmpu în parte de sus și giumătate în parte de gios; și într-această măsură, prin mijlocul câmpului, rămâne și siliște tăetă în două, și s-au dat giumătate de sat, parte de gios, în parte mănăstirii despre munții Vicovilor, și cu poiana slatinii ce iaste în munți despre Vicove, și pe această partea mănăstirii, ce iaste pe din gios, cuprinde și apa Sirițălului; iară parte ce din sus a Crasnei au rămas în parte lui Alexandru Ilschi, cu poiana din pogorul Crasnei, ce să numește despre pârâul Corbului, cuprinzând giumătate de siliște; și pe parte din sus, a lui Ilschi, și măsura siliștii încă să se știe că au cuprinsu 16 odgoane. Iarăși, cu aceeași funii ce s-au măsurat și celalalt câmpu, și această măsură a siliștii s-au tăet în două și, în capul hotarului despre răsărit, osăbit de piatra ce iaste pusă în capul hotarului, în pogor, s-au făcut și bour într-un arin, și taea peste topliță și piste apa Sirițălului, pe la un bour, ce s-au mai făcut într-un brad, de acolo apucă opcina, spre Vicove, care să înpreună cu alte opcine, ce încungiură hotarul despre Vicove. Iară piatra ce s-au pus în fundul câmpului despre apus, ce caută în prislop spre apus, până în opcina ce să hotărăște Crasna cu Banila, și această piatră desparte opcina în două; și obârșiile ce să prăvale din opcină, de curgu cătră Sirițăl, să fie a părții de gios, iară obârșiile pârailor Căcacii, ce curgu cătră parte de sus, să fie a părții de sus. Într-acestaș chip s-au dat hotar despre amândouă părțile, cu dreptate, ce s-au căzut și așa să aibă a-ș stăpâni cineș parte sa, în sămnile ce s-au arătat mai sus și pe hotărâre ce s-au făcut”.
