BĂNILA MOLDOVENEASCĂ (I).
În 17 august 1428, Alexandru cel Bun întărea lui Stanciul satul Banila pe Siret.
În 7 mai 1555, Alexandru Lăpușneanul confirma lui Fedco și surorii lui, Marușca, copiii Magdei, precum și rudelor lor, Alexandru și Avram Banilovschi diac și surorii lor, Fedca, copiii lui Ioan Banilovschi, nepoții lui Danco Banilovschi, satele Bănila și Iugești (Igești), după uricul din 17 august 1428 al strămoșului lor, Stanciul.
În 25 februarie 1663, Isac Cocoranul lasă feciorilor săi, Constantin și Săcuianul, „a patra parte de sat Bănila, baștină, cu toți țăranii și cu o moară, și cu toate locurile și veniturile, însă casele din Bănila sunt ale fiului mai mic, Săcuianul”.
În 2 aprilie 1700, Gheorghe Isar vindea lui Constantin Turcul partea lui „de Banila moldovenească, ce a cumpărat-o părintele meu, Isar, de la Vasilie Postelnicescul, anume a șasea parte din a treia parte de sat”.
În 11 mai 1706, când Gavrilaș Frunză și jupâneasa Gafița, fata lui Andronachi Vlad, lăsau copiilor lor, Ioan și Maria, jupâneasa diaconului Nicolai Borșan, părțile de moșii moștenite după bunicul lui Frunză, Andronachi Peletiuc, „în Vilavce, în Carapciu, în Costești, în Comărești, în Budiniță și pe aiure de pe socrul meu, Andronachi sin (fiul lui) Simion Vlad în Banila moldovenească și de pe soacra me, Nastasie, fata lui Vasile Căzăcescul, având noi parte de moșie în Berhomete, în Lucavăț, în Panca și în munte, în țănutul Sucevii, și în Vaselev, în țănutul Cernăuțului”.
În 10 iulie 1709, Gheorghie Isar vindea lui Constantin Turcul, pentru 45 lei, partea de moșie din Bănila Moldovenească, din partea pe care o stăpânise împreună cu Goianeștii.
Aflată pe Siretul Mic și în hotar cu străvechile sate Lucavăț, Jadova, Comarești, Panca, Budineț, Ciudei, Crasna Putnei, Crasna Ilschi și Braniștea Putnei, Bănila de pe Siretul Mic sau Moldovenească pare să se fi constituit ca vatră de sat pe Lazurile Petreștilor, cum se menționează într-un document din 1712, și avea, în 1774, 44 de familii, numărul acestora crescând, până în 1784, la doar 55.
În 20 ianuarie 1726, Sandul Momitco și jupâneasa Anița vindeau Antimiei, văduva lui Constantin Turcul, pentru 25 lei turcești, „din a patra parte, a șesa parte” din satul Bănila, moșie moștenită „de la părintele nostru Pilat și moșul nostru Grama”.
În 19 iunie 1727, Gheorghe Diacon, nepotul lui, Constantin, și Vasile Licperde obțin uric de la Grigori Ghica Vodă pentru „o moșie din sat de Bănila moldovenească… ce o are de la moașa sa (bunica) Gaftona, fiica lui Grama, și fusese împărțită în două, între Constantin și Licperde, după zapisul visternicului Lupul, fost staroste de Cernăuți”.
În 2 august 1741, Gheorghe Perjul, frații săi și vara lui, Paraschiva, obțin uric de la Grigori Ghica Vodă pentru „moșiile ce zisă că au după părinții lor” în Bănila.
În 15 octombrie 1754, când s-a stâlpit satul Bănila pe Siretul de mijloc, a douăsprezecea parte din tot satul aparținea diaconului Ștefan Vlad și lui Ion Vlad; a șasea parte din tot satul era a fraților Nacul și Ion Goean; a treizeci și șasea parte era a diaconului Gheorghiță, „ce-i zic Veriga”; a treisprezecea parte era a lui Toader Păunel; a douăzecia parte era a lui Sandul Onciul, iar a patra parte din tot satul aparținea lui Toader Ciornohuz.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Bănila, în Ocolul Berhometelor, fără alte precizări, „44 – toată suma caselor”, însemnând 3 popi, 7 femei sărace și 34 birnici.
Două toponime, menționate în 1755, Săliște și Săliștea Veche, sugerează discontinuitatea locuirii acestei vetre de sat, care avea „unele poieni lângă Siret, în spre munte, care se cheamă Coșciula”. Ulterior, adică în 1785, vor fi menționate „părțile de Banila, zise Cireșul și Coșciula”, cu referire la moșii și nu la vetrele de sat cu aceleași nume.
În 3 ianuarie 1786, familiile Zota, Ciornohuz și Borșan, având același strămoș, Măndre, împărțeau între ei satul Banila pe Serețăl, semnatarii înțelegerii fiind Ioniță Zota căpitan, Grigoraș Ciornohuz, Vasili Ciornohuz, Andronachi Borșan, Mihalachi Ciornohuz, Andrei Dașchevici, nepot de soră Zotii, Grigoraș săn Pentelei, nepot Zotii ot Cernăuți și Vasili Popovici zet lui Ciornohuz.
În 18 februarie 1802, Maria, văduva lui Isac Cucoran, înzestra pe fiica ei, Nastasia, jupâneasa lui Condurachi Pătrașcu, cu părții de moșii în Bănila, Lucavăț, Jadova, Vilauca și Panca.
Iliana, văduva lui Ion Ciornohuz și fata răposatului Nicolai Borșan, dăruia, în 26 iulie 1812, în regim viager, nepotului de soră al soțului ei, Marco Bahatir, o moșioară de 24 stânjeni domnești, în Bănila Moldovenească, învecinată cu moșioarele verilor ei, Andronachi Borșan, și feciorii lui Ilie Borșan.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 337
