Doru POPOVICI

Nici n-a fost nevoie să mai iau în calcul rugăminţile / somaţiile lui Sandrinio de a scrie mai rar despre Real de Madrid, că ei înşişi m-au făcut să-mi piară orice chef de a mai comenta în vreun fel întâmplările cu totul bizare prin care au trecut în ultimele etape. Ei, acu', că tot veni vorba, nu mă pot abţine, şi ca atare hai să analizăm niţeluş ce se petrece în Spania fotbalistică de azi. Aşadar, până săptămâna trecută, titlul le-a vâjâit pe la ureche tuturor celor 3 echipe aflate în luptă, cel mai aproape de el afându-se Atletico, de mai multă vreme. Barcelona părea să fie însă într-o poziţie avantajoasă, având în vedere că în ultima etapă urmează să joace cu Atletico, chiar pe propriul stadion, de unde ideea că acest meci ar fi putut decide titlul. Iar o Barcelonă pusă în faţa unui „care pe care”, în mod normal n-ar putea rata ocazia. Însă, de vreo două săptămâni încoace, se petrec în Primera Division întâmplări parcă din zona crepusculară: Barcelona nu poate să treacă nici măcar de Getafe (al cărei punct smuls la Barcelona poate însemna chiar salvarea echipei şi implicit a lui „Guriţă”), Atletico ia bătaie cam fără să mişte de la o Levante căreia i se rupea-n paişpe dacă obţine 0, 1 sau 3 puncte în respectivul meci, iar Real ce-mi făcea în timpul ăsta? Probabil calcule, aşa cum am văzut şi la snooker, la Ronnie O'Sullivan, care aşa a şi pierdut titlul mondial: el n-avea grijă să bage bila-n gaură, ci calcula traiectoria pe care să-i ajungă bila albă pentru următoarea lovitură! Tot aşa, zic, şi Real de Madrid: calcula ce mai are de făcut în etapele următoare şi ce ar trebui să se întâmple la Barcelona – Atletico. ... Şi tot calculând, au uitat băieţii că mai au de băgat bila-n gaură, adică mingea în poarta Valenciei şi a lui Valladolid! Aşa că acum (ce zici, Sandrinio?) nu ne-a mai rămas, drept consolare, decât Champions' League!