Pe lângă concursul trupelor de teatru și al recitatorilor, spectacole de teatru jucate pe scena Centrului Cultural „Grigore Vasiliu Birlic” în fiecare seară, proiecții de filme de cinematecă, Festivalul Internațional de Teatru „Grigore Vasiliu Birlic” desfășurat la Fălticeni în perioada 1 – 7 septembrie a prilejuit și câteva întâlniri ale iubitorilor de teatru, ale aspiranților la actorie, regie, scenografie și ale membrilor trupelor înscrise în concurs cu actori și regizori.
De la Anca Țurcașiu am aflat că reușita unui spectacol este asigurată și de buna colaborare între colegii de trupă și de pasiunea pentru teatru a celor implicați în realizarea piesei.
„Sunt foarte fericită că fac parte dintr-o așa trupă minunată, am niște colegi extraordinari și reușim să vă aducem zâmbetul pentru două ore. Aceasta este cea mai mare satisfacție a noastră ca actori, ca spectatorii să plece fericiți acasă. De-a lungul carierei mele am fost de foarte multe ori în calitate de cântăreață aici, pe această scenă, dar pentru mine cea mai mare bucurie și împlinire din punct de vedere profesional este meseria pe care mi-am ales-o la începutul carierei, aceea de actriță. Pentru cei care sunt studenți la actorie, vreau să le spun din tot sufletul să se bucure de fiecare clipă, pentru că este cea mai frumoasă meserie din lume”, a declarat Anca Turcașiu după spectacolul „Amor în farmacie”.
De la Dragoș Ionescu, actor la Teatrul Național din București, aspiranții la actorie au aflat că cel mai important pentru actori sunt râsetele spectatorilor, veselia, aplauzele, care demonstrează succesul celor de pe scenă.
„În teatru influențează gradul de inteligență”
De la actorul Dan Tudor, profesor la UNATC București, cei prezenți la Festivalul de Teatru de la Fălticeni au aflat că improvizația cea mai bună este cea repetată, iar cei care iubesc teatrul, dar nu pot să-l facă să nu dea admitere la facultățile de actorie.
Dan Tudor a declarat: „Ne regăsim, ne recunoaștem în personajele de pe scenă și o mare calitate a comediei ar trebui să fie să poți să te amuzi de personajele de pe scenă, necrezând că ție ți se poate întâmpla așa ceva, dar întâmplându-ți-se. Tu nu te poți regăsi în naivitatea, în situația care ți se pare total absurdă și prin care nu crezi că o să treci, însă vecinul tău, sau politicianul pe care îl urăști trece. Eu sunt și profesor la Facultatea de Teatru și spun acum, unor oameni îndrăgostiți de teatru, un lucru cumplit. Ne străduim să îi îndepărtăm de teatru pe cei care iubesc teatrul, dar nu pot să-l facă. E groaznic pentru că ei au fost încurajați de mici, părinții le-au spus «tu spui cele mai frumoase poezii, tu ești cel mai deștept, tu ești cel mai talentat», și când sunt puși în fața unui lucru foarte structurat cum e teatrul, e o muncă clară, precisă, este o profesie de disciplină uluitoare, care are o destinație îndepărtată, nu fac față. Se spune că pentru actori spectacolul se termină când se trage ultima cortină, care e cortina vieții. Eu nu vreau să îi sperii pe cei care se apropie de teatru, ci să-i fac să se apropie cu grijă, cu respect și cu un entuziasm reținut. Dacă nu ați înțeles un spectacol, este vina noastră, a actorului, ceva nu este în regulă”.
Atât Dan Tudor, cât și Draga Olteanu Matei, Maria Voronca și Tudorel Filimon au făcut o analiză a spectacolelor care se pun în scenă.
„Se fac spectacole fără ca acei creatori să se gândească la publicul lor. Acelea nu mai sunt spectacole de teatru, sunt demonstrații de forță, care nu au legătură cu această minunată comunicare între public și artiștii de pe scenă. Noi de aia venim aici, să interacționăm. Spectacolul nu se face dintr-o singură parte. Dintr-o singură parte se face filmul, dumneavoastră vedeți un lucru pe care nu îl puteți influența cu aplauze, pentru că imaginile pe pânză merg înainte și spun acea poveste filmată. În teatru influențează gradul de inteligență. Gradul de inteligență, nu de pregătire, a unei săli ne influențează enorm, pentru că reacționează unde trebuie, ne place teribil pentru că ne provoacă, ne face să dăm mai mult din energia și adevărul nostru”, a precizat Dan Tudor.
Campanii pentru a educa publicul să „guste” numai spectacolele de calitate
Unele dintre teatrele din România au început să deruleze campanii pentru a educa publicul să „guste” numai spectacolele de calitate și pentru a da o șansă tinerilor actori să joace pe scenă în roluri principale. Un astfel de exemplu care a fost dat la Fălticeni a fost cel al Teatrului Municipal „Traian Grozăvescu” din Lugoj.
„Teatrul «Traian Grozăvescu» derulează două campanii. Una împotriva textului cuvintelor urâte pe scenă și una de promovare a tinerilor. În momentul când vine un spectacol în Lugoj, este foarte bine interogat din acest punct de vedere. Am început la modul dur această campanie pentru că nu se mai poate să îndurăm atâtea cuvinte urâte. Cuvântul rău, cuvântul urât creează vid și vidul creează demoni, așa că este cazul să ne debarasăm. Cuvintele rele se învață de pe maidan, nu de la teatru. Am mai început o campanie pe plan intern de promovare a tinerilor. Am format aripa tânără a Teatrului din Lugoj, toți sunt absolvenți ai cursurilor de teatru, iar un debut îl veți vedea și dumneavoastră, aici la Fălticeni, în piesa «Mireasă de împrumut»”, a spus actrița și regizoarea Maria Voronca.
Repertoriul teatrelor din România, încotro?
Repertoriul teatrelor este un alt subiect luat în discuție la Fălticeni. „Nu există un plan repertorial. Piesele se pun în primul rând în funcție de succesul pe care pot să îl aibă la public și depinde de năzuințele regizorului și de planurile lui. Nu mai există un plan repertorial, nu mai interesează pe nimeni cultura. Noi trebuie să construim o viață întreagă personajelor din piesele pe care le jucăm. Nu este numai momentul în care ne vedeți dumneavoastră. Noi venim cu viața personajului, cu toate cunoștințele lui, cu tot ceea ce a căpătat în viață, cu experiență, cum e descris personajul de către autor”, a spus Draga Olteanu Matei, iar Maria Voronca a susținut ideea că pe vremea când era teatrul de repertoriu, colectivul se suda.
„Într-un teatru de repertoriu era același colectiv în același teatru, actorii se cunoșteau, repetau o piesă, două – trei luni, repetau cu textul în mână. La Lugoj aveam planul de spectacole, numărul de spectacole, numărul de spectatori, încasări, dar eram uniți, ne obișnuiam unul cu altul, ne știam privirile, ne știam trăirile, ne știam toate sensibilitățile, toate defectele, toate calitățile. Acum fiind teatru de proiect, colectivul se mută. Ne cheamă Draga Olteanu, jucăm o piesă și am plecat, mâine ne ducem la alt teatru”, a precizat Maria Voronca.
Actorul Tudorel Filimon a întărit cele spuse de regizoarea Maria Voronca, precizând că este foarte greu de menținut teatrul de repertoriu pentru că salariile actorilor sunt mici, toți actorii fac colaborări cu mai multe teatre, cu colective particulare, și este greu să prinzi tot colectivul teatrului într-o distribuție.
O alternativă la teatrul de repertoriu este teatrul de amatori.
„Teatrul de amatori, nu teatrul făcut în dorul lelii, teatrul făcut de amatori care doresc să facă teatru, este cu totul altceva. Teatrul de amatori își păstrează o anumită candoare, teatrul de amatori se face din tot sufletul, ei se unesc, ei se pot suda ca și colectiv. Teatrul de amatori se face din dragoste, se face din dorința de a face teatru, de a mai învăța ceva și asta le doresc și celor din Fălticeni. Să-i sprijiniți pe actorii dumneavoastră. Nici nu știți ce bucurie le faceți când sunteți aici în sală”, a precizat Maria Voronca.
