Monitorul de Suceava vă prezintă în serial istoricul așezărilor din Bucovina, lucrarea „Povestea așezărilor bucovinene”, semnată de Ion Drăgușanul.
ZVINICE. În 25 februarie 1663, Isac Cocoranul lasă fetelor lui, Catarina și Aftimia, „întreg satul Zvinicea, cu o moară, cu toate hotarele și cu toate lucrurile”.
În 1 aprilie 1680, când Grozava, fata lui Isac de Sinehău, văduva lui Constantin Cocoranul, determină împărțirea moștenirii rămase după soțul ei, între ea și cumnații ei, Miron Cucoranul, Vasile Căzăcescul, Tudosie Țintă, Costașco căpitanul Turculețu și Trinca, Grozavei îi revenea „giumătate de sat de la Vinece cu tot vinitul din tot locul și cu vecinii carii fac oamenii”.
În 23 iunie 1712, Nicolai Alexandru Mavrocordat întărește fraților Gavril, Nacu și Vasilie Volcinschi „jumătate de sat Zvinece… cu toți vecinii care locuesc pe ea, jumătate de sat Babin… a șasea parte de Stepaniuca… care părți de moșie le stăpânise, mai înainte, Rugină jitnicer și aceste moșii le-au venit de la sora moșului lor, de la sora lui Nacul, fata lui Gavril, Nacul și Vasilie Volcinschi, după cum au mărturisit du-lui Ioan Paladi mare spătar.
În 7 decembrie 1739, când Miron Gafenco uricar, Gheorghe Ursuleț postelnic și Gheorghe Volcinschi împart între ei moșiile rămase „de la moși și frați sterpi, anume de la Durașco comis și sora acestuia, Grozava Cocoranița, cari au fost frați cu moșii lor, anume cu Nastasia Rugină, care l-a făcut pe Pavel Rugină, cu Maria, mama lui Miron Gafenco, și cu Cârstian armașul, care i-a făcut pe Gheorghiță vameșul și pe Sofronia, iar Sofronia l-a născut pe Gheorghiță Ursuleț postelnic și pe sora acestuia, și cu Nacul, care i-a făcut pe Gheorghiță Volcinschi și pe sora acestuia”, Nacul primește jumătate din Zvinece.
În 12 aprilie 1768, ginerii lui Toader Nacul mărturiseau la Divan că socrul lor, „împreună cu nepotul lui, Toader Volcinschi, stăpânește jumătate de sat Zvinece la Nistru… care se hotărăște, din sus, cu satul Prilipce, iar din jos cu Repujinițe, iar Țintă a stăpânit cealaltă jumătate de sat, care jumătate Țintă și cu frații săi au vândut-o unor Nemți luterani din Prilipce pentru 470 lei, de aceea s-au ridicat ginerii lui Toader Nacul, fiind stăpâni ai celeilalte jumătăți de sat, și au tras la judecată pe Nemții luterani, după care s-au judecat cu dreptate precum să întoarcă Nemților banii și să ia în stăpânire moșia, după care judecată au întors Nemților banii, luându-le zapisul lui Țintă. Dar Nemții i-au tras în judecată, cerându-le încă 537 lei, zicând că au dat lui Țintă și acești bani, dar zapis de mărturie n-au pentru acești bani, pe care i-au dat drept orândă, cari bani li s-au recunoscut de Păun, starostele de Cernăuți de atunci, deci toate cheltuielile făcute pentru acea jumătate de sat, cu dobândă, fac 1.037 lei, dar cu alte cheltuieli se ridică la 1.500 lei, dar, zidind mai sus amintitul (Toader) Hagiu negustor, la Repujinița, la malul Nistrului, o mănăstire și aflând că mai sus amintiții gineri ai lui Toader Nacul au răscumpărat de la Nemți jumătatea de sat a lui Țintă, i-a rugat adeseori… să vândă acea jumătate de sat, cu un preț mai mic, și le-a făgăduit să scrie numele lor în pomelnicul ctitorilor”, așa că Toader Hagiul a cumpărat jumătatea aceea de sat, cu 1.000 lei, și a dăruit-o schitului Hrișceatec (Crișceatec).
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Zvenece, moșie răzeșească, „29 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Ion, 1 dascăl, Andrei, 1 mazil, Ioniță VOLCINSCHI, 2 ruptași, Grigori CRĂCIUN și Andrieș DUNUȚE, 8 scutelnici ai schitului Crișciatec, Ivan MAZUR, Hrihor LISĂI, Vasili rusul, Vasili brat lui, Iurko rus, Hrihor cel bătrân, Ilko argat egumenului și Mihalco om străin, 2 jidovi, Isak și Hrițko, și 14 birnici, adică: Vasile sin CRĂCIUN vornic, Andrei ILCIUC, Fedor ILCIUC, Ivan ILCIUC, Mihailo sin NECOLAI, Dumitru morar, Ștefan JMERI, Ivan morar, Fedor VORNIC, Vasili argat, Ivan rus, Alecsandru rus, Vasili VOLOȘCIUC și Lucan vărzar.
Biserica Nașterii Sfintei Maria din Zvinice a fost construită în 1796, de Ioan de VOLCINSCHI, și sfințită în 1897. În 1843, biserica avea 450 enoriași, postul de paroh era vacant, iar patron bisericesc era Constantin de VOLCINSCHI. În 1876, patron bisericesc era Dimitrie de POPOVICI, postul de paroh era tot vacant, iar numărul enoriașilor ortodocși era mic, 544. În 1907, patron bisericesc era Amalia von TURNAU, paroh fiind Cornel TOMOVICI, născut în 1861, preot din 1886, paroh din 1889, iar cantor, din 1901, Theodor RAHMISTRIUC, născut în 1863.
Din 1844, la Zvinice funcționa o școală moldovenească trivială cu 2 clase[2].
[1]ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 435
[2]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 31, 1876 p. 83, 1907 p. 92