Ziua Națională cu NIGHTLOSERS!

Nightlosers nu sînt (încă) o legendă. Deși, indiscutabil, cei cinci reprezintă cea mai grozavă imagine a României în lume, măcar în ideea că acum cîțiva ani au cîntat la Casa Albă la „Zilele României”, iar anul acesta, la București, ex-președintele Bill Clinton n-a vrut să-și lanseze cartea altfel decît acompaniat de aceiași Nightlosers. Tocmai de aceea, cîțiva din acest oraș ne-am gîndit că și Ziua Națională ar merita onorată de cel mai bun grup de rhythm ’n’ blues din România, iar locul ales a fost nou apărutul Club Zion (în sediul fostului MEFITEX), unde o mînă de inimoși în frunte cu patronul, Alin, doresc să edifice un veritabil templu sucevean al rock-ului, de departe cel mai iubit gen de către adolescenți. De altfel, după inaugurarea recentă, la care au cîntat grupuri de teenagers din Suceava, Rădăuți și Fălticeni, nici că se putea un (al doilea) eveniment mai potrivit pentru a acredita rockoteca în conștiința sucevenilor decît un concert Nightlosers. Cum ziceam, fiind 1 Decembrie, iar oficialitățile prinse cu diverse manifestări (bașca meciurile din Cupa U.E.F.A.!), nimeni dintre oficiali nu a fost prezent, motiv de adînci regrete pentru ceea ce au pierdut. Primarul Ion Lungu a fost însă, măcar cu inima alături de cei vreo 300 de spectatori de la „Zion”, ba a și sprijinit evenimentul cu o sumă considerabilă, alături de Radio „AS”, „Dublet”, ADICOST, Camera de Comerț (mulțumiri, Ovidiu Donțu!), „Stavros” (adică Chiru – Philips) și Cornel Poenaru. Toți – iubitori de Muzică, de Frumos. Aaaa… concertul? Păi, cum să fie? Hanno, Barila, Ovidiu, Jimmy „El Lako” și, deloc la urmă, Geza, au fost nu egali cu ei înșiși (că, pardon, cu alții de pe noi nu pot fi!) ci s-au autodepășit. A fost cel mai extraordinar de nemaipomenit de fantastic (iar nu-mi ajung pleonasmele pentru a-l descrie!) concert pe care l-am văzut vreodată. Au cîntat piese de pe noul album, „RHYTHM AND BULZ”, dar și piesele de rezistență din cele mai vechi, totul cu un sound nou, țambal sau frunză, dat mai spre „hard”. Hanno și Ovidiu, tobarul, și-au dat în petic cu niște solo-uri extraordinare, bass-ul lui Barila a sunat apăsat tare, Geza (acest „Bölöny” al clapelor!?) parcă mereu mai bun, iar Jimmy „El Lako” a zăpăcit complet vioara și publicul care, entuziast, a cîntat cot la cot cu ei cam toate piesele, spre uluirea mea. Dar mai ales refrenul deja celebru de la remake-ul după „Nu mai plînge baby” și, desigur, „BLUE SUEDE SHOES”. Au venit, au cîntat, au plecat. Vor mai veni. V-o promit eu, cel care am alergat ca nebunul pentru a procura suma derizorie pe care au cerut-o pentru „cîntare” și pe care, repet, fără ajutorul Primarului n-aș fi adunat-o. Drept pentru care am să-i ofer exemplarul nr. 1 al albumului – pirat pe care, evident, Nightlosers ne-au dat voie să-l înregistrăm și să-l difuzăm pe Radio AS.