ZIUA DE DUPĂ VOT (II) – PNL

Una dintre mizele scrutinului din 25 noiembrie a fost dată de referendum, iar rata scăzută de participare a electoratului echivalează, cred eu, cu un vot negativ pentru Președintele României; în fapt, temporizarea promulgării legii existente cu privire la votul uninominal, dublată de demersul PD-ului privind un alt proiect pe aceeași temă, poate să conducă la perpetuarea „votului pe listă”, cel puțin pentru ciclul electoral 2008, caz în care se autoinvocă întrebarea: „Cine a dorit/dorește realmente votul uninominal?”. Mai mult, va fi dificil pentru sociologi să explice rata de prezență mai scăzută în mediul urban (comparativ cu mediul rural), întrucât toate semnalele pozitive în consolidarea structurilor democratice din România de după ’89 au fost generate de către electoratul din mediul urban; diverse întrebări pot fi formulate: Este oportun să discutăm astăzi despre „electoratul activ” și să ignorăm 80% din populație? Există un segment de electorat mai activ în mediul rural decât în cel urban?
În ceea ce privește poziția actuală a PNL-ului la nivel național se poate spune că este vorba despre un scor electoral acceptabil, îndeosebi după 3 ani de guvernare, ce erodează poziția oricărui partid aflat la putere; se adaugă atacurile zilnice primite atât din stânga cât și din dreapta scenei politice, cât și unele erori proprii de strategie electorală. Totuși, impunerea PLD-ului ca a patra forță politică în România poate constitui un semnal cu influență notabilă pe termen mediu/lung, semnal ce trebuie luat în considerare de orice strategie viitoare a PNL-ului; confuzia generată în mod voit cu privire la PLD, cu privire la doctrina/obiectivele vizate de acesta, atât la nivel național cât și la nivel local, alături de componenta financiară solidă și strategia electorală agresivă, sunt componente ce explică în bună măsură poziția obținută de PLD. Referindu-mă exclusiv la PNL apreciez că erorile de strategie electorală se localizează îndeosebi în zona comunicării politice, prin televiziune, presă, alte instrumente media, între structurile organizatorice ale partidului, dispersate geografic, și electoratul orientat înspre dreapta axului politic; sintetic spus, nu este suficient să obții performanță la guvernare, să majorezi substanțial pensiile pentru circa 5 milioane de persoane, să realizezi 6-7% creștere economică anuală, să asiguri stabilitate macroeconomică, să gestionezi rata anuală a inflației, să aloci 6% din PIB pentru educație, să inițiezi/continui proiecte majore de infrastructură etc.; era nevoie, atât teoretic cât și pragmatic, ca toate aspectele invocate anterior să fie prezentate publicului larg din România, urmând ca electoratul informat să decidă în cunoștință de cauză.
Eventuala apropiere explicită a relațiilor dintre PD și PLD poate contribui semnificativ la clarificarea, cel puțin doctrinară, de pe scena politică actuală din România, cât și în perspectiva următoarelor două cicluri electorale; atât cât reușesc să percep, ținând seama că PD-ul s-a desprins din fostul FSN (stânga extremă a scenei) , că o anumită perioadă a oscilat în zona de centru a eșicherului politic, că astăzi este membru/asociat la PPE, nu sunt în măsură să definesc orientarea ideologică a oricărei construcții din jurul PD-ului. Totuși, este de înțeles/anticipat o astfel de construcție pe structura PD-ului îndeosebi pentru campania prezidențială din 2009; alte partide mai mici, parlamentare sau nu, pot fi atrase într-o construcție de tipul celei invocate; singura chestiune mai greu predictibilă este aceea dacă forțele politice ce se opun dlui Traian Băsescu vor propune sau nu, suficient de repede, un contracandidat potențial pentru campania din 2009.
Necesitatea unei stabilități politice minime pentru perioada următoare arată că, paradoxal, diverse scandaluri, atacuri, acuze, conflicte etc. vor continua să se manifeste în viața politică, întrucât sunt greu predictibile reconcilieri/alianțe majore în structura actuală a Parlamentului; altfel spus, este de prezumat că actualul Executiv, recurgând sau nu la o remaniere guvernamentală, își va continua efortul de gestionare a economiei românești.