Competiția electorală din România s-a încheiat, ea fiind dată îndeosebi de alegerile pentru PE și mai puțin de referendum, deși cele două momente electorale s-au condiționat reciproc. Comentariile/evaluările cu privire la poziționarea forțelor politice s-au declanșat în primele ore de după vot și vor continua în săptămânile ce urmează. Există diverse postulate impuse de științele politice, fiecare având o anumită utilitate din perspectivă pragmatică; de pildă, teoria spune că, de facto, prima zi după un scrutin electoral echivalează cu ziua de debut a următoarei competiții electorale. În această optică, înțelegem că actualele opinii/comentarii ale partidelor politice din România se constituie în abordări proprii ce vor prefigura viitoarele strategii politice pentru primăvara lui 2008.
Urmare a scrutinului pentru PE se poate concluziona că ziua de 25 noiembrie 2007, pe de o parte, a generat o „simplificare” a scenei politice din România, în sensul că electoratul a distins clar între primii cinci competitori(PD, PSD, PNL, PLD, UDMR) și restul partidelor (PRM, PNG, PC etc.); pe de altă parte, după un deceniu și jumătate, ierarhia de pe scena politică se modifică considerabil, iar stânga politică reprezentată de PSD pierde poziția privilegiată deținută până acum. Prima poziție ocupată în prezent de PD cu circa 28% din sufragii este determinată, indiscutabil, de implicarea Președintelui României în disputa electorală ce s-a încheiat, de confuzia indusă deliberat de către referendum asupra votului pentru PE. Din alt unghi de vedere, rata mare de absenteism în București și în marile orașe, mediu în care, prin definiție, electoratul este mai bine informat, se constituie într-o situație inedită după decembrie 1989. Care este concluzia logică ce se degajă dintr-o situație de fapt de acest tip? Același electorat care a constituit elementul de schimbare în 1996, prin impunerea alternanței la putere ca o stare de normalitate, este astăzi extrem de reticent în a-și exprima un vot politic de factură specială. Așa cum a remarcat un reputat ziarist și lider de opinie, anume C.T. Popescu, atunci când a fost nevoit să promoveze o idee/doctrină/proiect, domnul Traian Băsescu s-a dovedit a fi un lider non-performant, prezența la referendum mai scăzută decât cea la alegerile pentru PE constituie argumentul în favoarea ideii invocate. Pentru moment poziția deținută de PD pare a fi confortabilă și va beneficia de acest statut atât timp cât domnul Traian Băsescu va deține primele poziții în sondajele de opinie. Dacă însă, din diverse motivații, inclusiv urmare a uzurii naturale a capitalului electoral, domnul Traian Băsescu va intra pe un trend descendent? Care va fi la acel moment situația/poziția PD-ului?
În ceea ce privește poziția actuală și viitoare a PSD-ului, ținând seama că alegerile locale ce vor urma sunt oarecum mai favorabile stângii politice, avantajat și de ipostaza de partid de opoziție, acesta rămâne un partid bine structurat/organizat în teritoriu și care dispune de o componentă notabilă de resurse umane. Așadar, pentru perioada 2008-2009 este predictibil un echilibru relativ între stânga și dreapta scenei politice din România, ceea ce , în ultimă instanță, obligă instituțiile statului să funcționeze în favoarea cetățeanului și consolidează mecanismul democratic al societății românești; chiar dacă dreapta politică și-a consolidat poziția relativă, chiar dacă PNL-ul își păstrează poziția (cu o ușoară uzură dată de guvernare), rămân multe semne de întrebare cu privire la ceea ce va reprezenta PLD-ul în viitorul imediat.
Eventuala referire la partidele catalogate de opinia publică drept extremiste(PRM și PNG), respectiv non-accederea acestora în PE pare, la prima vedere, benefică pentru imaginea externă a României; totuși, este preferabil ca mici segmente ale electoratului, chiar atunci când se localizează în poziții extreme, să dispună de un număr minim de reprezentanți în structura/funcționarea oricărui parlament, ca instituție fundamentală a democrației; în caz contrar, în lipsa unor negocieri/compromisuri instituționalizate prin structuri constituționale, este posibil ca discursul extremist să se regăsească/localizeze în stradă.
Așadar, cu titlul personal, apreciez că scrutinul pentru PE a adus unele clarificări, dar și multe semne de întrebare cu privire la momentul actual și imediat următor de pe scena politică românească.
