Ziua Crucii, Crucea Mare; Înălțarea Sfintei Cruci

Ce se spune în popor despre această zi:
– Crucea e arma cea mai puternică a Domnului Hristos și a omului. Prin cruce s-a sfințit, s-a blagoslovit pământul; prin crucea ferestrei s-a sfințit casa, prin cruce se sfințește în fiecare zi omul, făcându-și semnul ei, și tot crucea ajută la orice împrejurare.
– Când pe om îl apucă o spaimă, scapă numaidecât dacă își aduce aminte în ce zi a săptămânii a fost în anul acela Ziua Crucii
– Încheierea postului negru de la Cruce până la Cruce.
– Începutul toamnei nu e la Sf. Marie, cum zic unii, ci de Ziua Crucii.
– De la Ziua Crucii până la Alexii, toate gângăniile stau ascunse ca într-o lacra prin borți, văgăuni și alte ascunzișuri.
– Merg toate păsările, se călătoresc de la noi și vin tocmai primăvara.
– De Ziua Crucii pământul se închide și pentru plante: acum vorbesc toate florile, care-și arată părerea lor de rău că se usucă. Acele plante care încă își mai păstrează viața se socotesc necurate sau a fi menite altor scopuri decât nevoilor sau desfătărilor omenești. Fragi, dacă se vor mai găsi după Ziua Crucii, nu trebuie să fie mâncați, ei fiind socotiți morților.
– De Ziua Crucii nu se mănâncă nimic ce are cruce: usturoi, nucă, perjă, pește (că are cruce în cap), întocmai precum și de Sf. Ioan nu se mănâncă nimic ce are cap.
– Obiceiuri ca: Moșii – aceste pomeniri constau din ulcele noi, pline cu apă curată, miere sau mied, fiind împodobite pe la gură cu strămătură roșie, iar pe deasupra fiind acoperite cu un colăcel sau un covrig și o lumină de ceară. Acestea se trimit mai ales la casele de copii. Pe unde nu sunt copii se trimit căni, precum și alte vase mai mari, de care se știe că sunt de nevoie în acea casă. Cei ce duc capătă de asemenea moși.
– E bine a se înceapă culesul viilor. Țăranii postesc o săptămână și fac rugăciuni la vii și pivnițe. La cules este obicei ca, dup ce se calcă strugurii, când este să se toarne în butie cea dintâi vadră de vin, se adună toți culegătorii și dau chiot. Asemenea se face la toate buțile, când se începe a turna în ele. În timpul culesului, serile se face câte un foc mare de viță uscată, împrejurul căruia joacă culegătorii, după ce au mâncat, și lăutarii cântă.
– La culesul viilor, nu este uitat strugurele lui Dumnezeu: nu se culeg strugurii de pe ultimul buștean al viei, aceștia fiind lăsați ca ofrandă lui Dumnezeu sau păsărilor cerului.
– Înălțarea Sfintei Cruci se ține, căci îți vei găsi ușor leacul când te vei îmbolnăvi
– Care pom n-a rodit să pui în Ziua Crucii curpeni de pepeni pe el, ca la anul rodește.
– Dă boala peste oamenii care lucrează de Ziua Crucii.
– Cine postește postul Crucii, scapă de boli rele, de friguri.
– Dacă cineva zace de friguri, și-l apucă această sărbătoare, „boala se va închide” în trupul lui și frigurile nu-l vor slăbi până la anul viitor.
– La Ziua Crucii se strâng buruieni: mentă, calapăr, busuioc, cipruș (lemnul Domnului), cimbru și se usucă pe la icoane.
– Dimineața, pe nemâncate, să culegi prune, căci sunt bune de descântat.
– Perjele strânse de Ziua Crucii, sunt bune de buba rea.
– Dacă mai tună după Ziua Crucii, toamna va fi lungă.
– Se crede că daca se călătoresc cocorii în vreo zi înainte de Ziua Crucii, în noaptea acelei zile va fi brumă.
(www.traditii.ro)