Ziua cea mare

După cum ne-am obișnuit încă din timpul precedentelor cantonamente cu turnee ale Naționalei, chiar dacă actualul sare din tipar, în sensul că nu e și cu turneu dar cuprinde și niscai meciuri, partida din finalul operațiunii este cea mai importantă, jucându-se cu adversarul cel mai valoros. La o simplă analiză a celor petrecute până acum, chiar așa și este: prima din cele trei adversare venea de pe locul 10 dintr-un campionat al unei țări unde fotbalul e mai mult un hobby decât o meserie, și în mod firesc am surclasat-o cu 5-1, ceea ce pentru spectatorul/cititorul neavizat poate părea chiar o performanță. Cel de-al doilea adversar a fost unul incomparabil mai dificil: venea aureolat de un șir de titluri naționale cu valoarea unui trofeu județean de pe la noi, chiar dacă ultimul a fost obținut cu vreo 6 ani în urmă. Sau 12, n-are nici o importanță. Relevant e însă comentariul selecționerului, care a remarcat că i-am bătut la posesie, iar meciul a fost unul, citez, „dificil”!!! Frați români, e groasă rău: dacă Zimbrul Chișinău este un adversar dificil pentru indiferent cum s-ar numi echipa, Națională sau Selecționata Divizionară, înseamnă ori că ăia au făcut un salt uriaș în domeniu ori că lui Nea Tata Puiu i-a luat Dumnezeu și bruma de minte pe care părea că o mai are. Plecând de la această halucinantă declarație, nu-mi rămâne decât să sper că azi, în partida contra celui mai valoros adversar din cei 3, recte aproape omologata Beroe Stara Zagora, vom smulge un egal „de luptă” sau, dacă Dumnezeu își va întoarce fața către ăilalți, ignorând cu desăvârșire mătăniile și iconițele lui Nea Tata Puiu, vom avea parte măcar de o „înfrângere onorabilă”, adică la nu mai mult de vreo două goluri diferență! După cum se arată lucrurile în momentul ăsta, o victorie a noastră pare măcar improbabilă, dacă nu de-a dreptul exclusă. Aproape că mi-e frică să mă gândesc cum ar fi să batem și azi, adică să se apuce Nea Tata Puiu să ne explice împroșcând cu așchii din limba-i de lemn că a fost „o acțiune reușită”, „un turneu profitabil” și că scopul s-a atins, adică au fost depistați vreo doi „tineri de perspectivă” care în „viitorul apropiat” ar putea deveni „piese de bază” în perspectiva „viitoarei campanii de calificare”. Poate, totuși, scăpăm: Doamne-ajută să ne bată Beroe!