Zilele pentru pomenirea generală a morților

Biserica Ortodoxă a consacrat pentru pomenirea generală a morților o zi liturgică pe săptămână, și anume sâmbăta. În slujba Miezonopticii de sâmbătă, în Ceaslov, sunt prezente cântări și rugăciuni speciale, în care ne rugăm și mijlocim pentru morți, iar în Octoih, cântările pentru sâmbătă, de la toate cele opt glasuri, care se combină cu cele ale sfinților din Mineie, sunt în marea lor majoritate consacrate pomenirii morților și mijlocirii pentru ei.
Două dintre sâmbetele din cursul anului bisericesc sunt consacrate in chip special, în toate Bisericile Ortodoxe, pomenirii generale a morților, prin cântări și rugăciuni înscrise în rânduiala de slujbă din cărțile liturgice respective (Triod și Penticostal), și anume:
a) Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne (a înfricoșătoarei Judecăți) și
b) Sâmbătă dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (Sâmbăta Rusaliilor).
Ambele zile poartă în popor și denumirea de Moșii (cea dintâi: Moșii de iarnă, cealaltă Moșii de vară), pentru că în ele facem pomenire pentru părinții, moșii și strămoșii noștri cei adormiți.
În Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne facem pomenirea morților, pentru ca în duminica următoare Biserica a rânduit să se facă pomenire de a doua venire a Domnului și de Înfricoșătoarea Judecată, care îi va urma și la care ne vom înfățișa cu toții. De aceea, întrucât mulți dintre drepții Vechiului Testament au adormit fără să vadă pe Mântuitorul făgăduit și așteptat, iar mulți dintre creștini au murit pe neașteptate și fără pregătirea sau fără pocăința necesară, Biserica face mijlocire pentru toți aceștia.
Moșii „de vară” În Sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (Sâmbăta Rusaliilor sau „Moșii” de vară), Biserica face din nou pomenirea generală a morților, rugându-se pentru ei, prin rugăciunile și cântările înscrise în slujba zilei din Penticostar, pentru ca și ei să se bucure de darurile Sfântului Duh, a Cărui pogorâre este prăznuită în duminica următoare.
Biserica Ortodoxă, consacrând această sâmbătă pomenirii generale a morților, n-a făcut altceva decât să creștineze străvechea sărbătoare păgână de vară, numită Parentalia, prin care românii își pomeneau și cinsteau pe morții (părinții) lor (parentes, de unde Parentalia).
În pietatea populară s-au statornicit în timpul mai nou – îndeosebi în Biserica românească și în cea rusească – și alte zile decât sâmbătă, din care unele cu dată fixă, altele cu dată variabilă pentru pomeniri ale morților.
Astfel, în Biserica rusă se îndătinează o astfel de pomenire în ziua de 6 august, când, fiind sărbătoarea Schimbării la față a Domnului, Biserica se roagă ca și cei morți să se împărtășească de lumina dumnezeiască a Taborului.
În Biserica rusească se practică, din timpuri mai vechi, o pomenire generală a morților, cunoscută sub denumirea populară de Paștile Blajinilor, adică Paștile Fericiților sau al morților, care are loc marți după Duminica Tomii. Practica aceasta, care pare de origine foarte veche, a ajuns și în partea de răsărit a țării noastre (Moldova), ba chiar și în unele regiuni din Ardeal și Banat, unde Paștile Blajinilor se mai numesc și Moșii de Paști, și se serbează fie luni după Duminica Tomii, fie în Duminica Tomii (în Banat), fie chiar luni în Săptămâna Luminată sau în alte zile din această săptămână.
În Biserica românească se face pomenirea generală a eroilor, adică a tuturor celor morți pe câmpurile de luptă, în Joia înălțării Domnului, pentru ca și sufletele celor care s-au jertfit să se înalțe, cu Domnul, în slava cerească.
În Biserica Romano-Catolică pomenirea generală a morților se face, aproximativ din sec. XI, în ziua de 2 noiembrie.