De câteva ori pe zi sunt întrebat cine va câștiga alegerile. Ultima oară când am dat în cafea se făcea că președinte va fi Mircea Geoană, iar ultima oară când am ghicit în stele, dar nu alea de pe umerii trădătorilor Anghel Iordănescu, Gabriel Oprea și Neculai Onțanu, îmi ieșise că Traian Băsescu va rămâne la Palatul Cotroceni. Apoi am visat că Traian Băsescu va câștiga alegerile din județul Suceava. Va ieși învingător pentru că a făcut-o și-n turul I, fiindcă numele liderului PD-L, Gheorghe Flutur, îi spune destule și profesorului de la Vatra-Dornei, și credincioasei de la Izvoarele Sucevei, deoarece acesta știe să-și mobilizeze partidul în momentele importante, pentru că PSD-ul nu mai are forța de pe vremuri din pricina loviturilor pe care i le-a dat la temelie PD-L-ul, fiindcă PNL-ul este subțire din punct de vedere organizatoric și deoarece unii chiar cred că, dacă socrii lui Traian Băsescu locuiesc în cartierul sucevean Burdujeni Sat, asta înseamnă că la noi vor fi descărcate, periodic, butoaie cu lapte și cu miere, și caserole pline cu mici stropiți cu muștar cu gust de cotlet de porc.
Ecuația electorală prezentă este foarte complicată, mai complicată cum n-a mai fost ea vreodată de când România a intrat în zodia democrației prost înțelese. Meciul se va juca până în ultima clipă, iar rezultatul depinde de cum se vor mișca echipele de campanie ale celor doi candidați rămași în cursă, de cum vor reuși partidele să convingă electoratul să iasă din case, însă nu doar pentru a merge la Biserică, la cumetri și la supermarketuri, și de numărul celor care au înțeles că fraudarea votului se pedepsește cu închisoarea, cel puțin teoretic. Nu mi-a ieșit nici în cafea, nici n-am visat și nici cu stelele n-am stat de vorbă, dar cred că, indiferent de cine va câștiga alegerile de duminică, 6 decembrie, lucrurile în politica românească nu se vor potoli și că scandalurile se vor ține în continuare lanț ca verigile lanțurilor cu care sunt legați la picioare cei mai periculoși dintre infractori.
Astăzi, 1 Decembrie, este Ziua Națională a României. Care Românie: a lui Traian Băsescu, a lui Mircea Geoană, a băbuței care-și vinde bibelourile din casa cea mare pentru a avea cu ce cotiza la Biserică, a bugetarului care a fost forțat să-și ia concediu fără plată de bună voie și nesilit de nimeni sau a studentului al cărui unic vis este acela de a-și găsi de lucru în străinătate? Eu aș propune ca Ziua Națională a României să fie Zilele Naționale ale României și să țină tot anul, pentru ca toată lumea să fie mulțumită. De fapt, care Românie? România nu mai e decât un fel de județ al Uniunii Europene și un teritoriu de care oamenii își aduc aminte doar în campaniile electorale datorită politicienilor care umblă cu tricolorul pe piept și patriotismele în gură. România nu există decât în timpul alegerilor, iar frontierele României nu mai sunt cele trasate prin tratatele internaționale, ci alea desenate de secțiile de votare amplasate în localitățile de graniță ale acestui mare județ al Uniunii Europene căruia mulți i-au sărit gardul.
