ZILELE MEDIULUI… DEZLĂNȚUIT

Dacă am mai fi în stare să glumim, am spune că ziua de luni, ziua mondială a mediului, am sărbătorit-o prin muncă. După ploile diluviene de duminică, luni, la prima oră, echipe ale primăriei au inventariat efectele dezlănțuirii naturii. Potopul căzut pe întreg cuprinsul Fălticeniului a provocat pagube materiale de zeci de miliarde de lei. Cea mai afectată zonă a fost partea de nord, unde torentele au săpat în versanți și au scos din matcǎ Șomuzul Mare. Țarna Mare a fost ruptă de oraș. Au fost inundate treizeci de case și sute de grădini, poduri și podețe care asigurau accesul în suburbii. A fost afectată infrastructura rutieră – aproape douăzeci de kilometri de drumuri balastate și peste treizeci de mii de metri pătrați de drumuri asfaltate. Pagubele se ridicǎ la peste treizeci de miliarde de lei, sumă de care bugetul local nu dispune și pentru care vom solicita alocări de la bugetul central.
Dezastrul natural care ne afectează în aceste zile (și cei mai vârstnici concetățeni au declarat că așa ceva nu au mai trăit) amplifică și problemele grave cu care ne confruntăm în alimentarea cu apă. Pentru al patrulea an consecutiv, de când digul de pe Moldova a fost măturat de ape, orașul a rămas fără apă. Duminică seara reușisem să repunem în funcțiune pompele submersibile pentru captarea apei, însă, la scurtă vreme după intervenție, a venit urgia și s-a ajuns din nou la starea de sâmbătă. Lucrările de regularizare a Moldovei prin reamenajarea captării de apă Baia III ar fi trebuit să intre în al doilea an de lucru, dar vremea a fost și anul trecut, și continuă să fie și acum potrivnică proiectului de înlocuire a digului distrus în august 2002. Nu mai comentez acum despre utilitatea și eficiența economică a acestui proiect. Cu mult mai puțini bani s-ar fi putut deschide puțuri noi pentru alimentarea orașului cu apă numai din subteran. În condițiile actuale, apreciez că problemele de la Baia III vor fi remediate abia peste un an și jumătate.
Revenind la evenimentele cărora încercăm să le facem față, eu cred că în momente ca acestea afli dacă aproapele tău îți este cu adevărat aproape și în ce măsură se poate manifesta spiritual comunitar. Cu părere de rău trebuie să afirm că foarte puțini cetățeni au acordat sprijin primăriei măcar prin a fi gospodari la ei acasă. S-a așteptat trecerea potopului și, imediat după aceea, lumea a înroșit liniile telefonice ale primăriei pentru a solicita să li se facă curat în fața porții. Luni, când am inventariat în teren distrugerile, câțiva cetățeni, ici și colo, îndepărtau mâlul și molozul de pe străzile lor. Dacă mai punem la socoteală șanțurile și rigolele necurățate și grămezile de balast de pe la porți, pregătite parcă pentru a fi luate de ape, atunci chiar că nu mai este nimic de înțeles. Și am decis, cu inima strânsă – deoarece nu așa trebuie să arate o comunitate, să somăm în perioada următoare cetățenii și firmele care „păcătuiesc” prin fapte sau acțiuni de genul celor arătate și, ulterior să trecem și la aplicarea de amenzi. Pentru că, dacă vremurile ne „amendează” iar noi nu putem fi solidari în a-i face față, atunci altă soluție nu este. Sper să mă înșel și să nu fie nevoie de măsuri de acest gen. Sper să avem puterea de a depăși și aceste încercări.