Luni după-amiază, în cea de-a doua zi a sărbătorii pascale, sucevenii care-au ieșit la plimbare în zona centrală a urbei au avut parte de un eveniment deosebit. În Parcul Central, la intrarea dinspre pasajul pietonal, în fața bustului voievodului Petru Rareș, au fost întâmpinați cu muzică veche românească de un grup de lăutari de curte, înveșmântați în straie de epocă.
Piesele „Zicălașilor” au readus în nucleul istoric al urbei rezonanțe uitate de la curțile boierești și de la iarmaroace
„Zicălașii”,șapte muzicieni scoși la rampă în premieră în această formulă de scriitorul Ion Drăgușanul cu două săptămâni în urmă, când s-a marcat Ziua Atestării Documentare a Bucovinei Geografice (30 martie 1392), s-au rânduit acum în fața voievodului moldav prezentând un spectacol cu un repertoriu ales, cu muzici care au răsunat din primele decenii ale sec. al XVI-lea până la jumătatea sec. al XIX-lea, când principatele românești au început să se distanțeze de lumea otomană orientală.
Piesele „Zicălașilor”, grupate sub titlul nemțesc „Walachische Tanze und Lieder“ (titlu luat de la Franz Joseph Sulzer, pentru a sublinia „vechimea cântecelor și neautohtonia memoriei”), au readus în nucleul istoric al urbei rezonanțe uitate de la curțile boierești și de la iarmaroacele care-au ridicat Suceava în anii de început ai ocupării austriece la rangul de „oraș comercial liber”.
Muzicieni tot unul și unul, din rândul celor care-și desfășoară activitatea sub blazonul Centrului Cultural Bucovina
Prezentat de Ion Drăgușanul, grupul muzical de „Zicălași” a rânduit în zi de sărbătoare, îmbrăcați în caftane cu poale largi, pe starostele Petru Oloieru, primașul Narcis Rotaru, secundul Adrian Pulpă, zicălașul și cobzarul Constantin Irimia, contristul Viorel Chirilov (care l-a înlocuit pe Răzvan Mitoceanu, care și-a creștinat în acea zi fetița), gordunistul Ionuț Chitic și năierul Gabriel Hurjui, muzicieni tot unul și unul, din rândul celor care-și desfășoară activitatea sub blazonul Centrului Cultural Bucovina (excepție făcând doar Viorel Chirilov, care face parte din colectivul artistic al orchestrei „Rapsozii Botoșanilor”).
Costumele de epocă au fost împrumutate de la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Botoșani, pentru că la Suceava, deși există astfel de piese de recuzită, sunt lungi și întortocheate căile administrative.
Următoarea întâlnire cu „Zicălașii” va avea loc pe data de 29 mai, în Cetatea de Scaun a Sucevei
Repertoriul muzical al „Zicălașilor” (tezaurizat în scrieri identificate, descifrate și adunate de Ion Drăgușanul) a resuscitat acordurile tarafurilor vechilor bresle de muzicanți, ale celor țigănești și evreiești (din Kolomyia, de unde și denumirea de „kolomeici”), interpretate într-o formulă care nu a ținut cont de ordinea cronologică, ci a avut o coloratură ciclică.
Cântece și jocuri moldovenești, dansuri valahe și grecești, kolomeici, dar și o variantă a „Arcanului”, o „tarantella” românească, o horă cu ritm de vals sau cântecul „Cucuruz cu frunza-n sus”, interpretate de muzicienii cu vârste cuprinse între 15 și 65 de ani (junele este năierul Gabriel Hurjui, iar cel mai copt este zicălașul și cobzarul Constantin Irimia), au avut parte de aplauzele entuziaste ale asistenței.
Următoarea întâlnire cu „Zicălașii”, anunțată de Ion Drăgușanul, va avea loc pe data de 29 mai (când starostele Petru Oloieru își sărbătorește ziua de naștere), în Cetatea de Scaun a Sucevei.
Până atunci se va realiza și albumul audio cu piesele prezentate în spectacolul susținut în premieră pe data de 30 martie și în cel din fața bustului voievodului Petru Rareș.
