Una dintre lamentările foarte întemeiate, cântate cu jale la bucium și la nai de presa românească de după Revoluție, este că dezvăluirile aduse la cunoștință de paginile ziarelor rămân în general fără un ecou cât de prăpădit, că ele nu atrag anchete minuțioase ale organelor abilitate și nu produc vreun seism cât de mic.
Acuma, fie vorba între noi, dar nici ziarele nu se arată cu mult mai breze, adică nici ele nu iau măsuri în ograda internă, când alte organe de presă aduc dezvăluiri ce le vizează. Ca să nu vorbim generalități, vom trece la un ultim exemplu, venit dinspre bengosul Adevărul, care ilustrează fidel situația.
După cum s-a dat publicității, o șefă a acestei importante gazete a fost ținta unei delicioase răzbunări caragialești, venite din partea unui fost angajat. Acesta, uitându-se ca o țoapă în corespondența electronică în care nu-i fierbea oala, a dat în vileag legăturile extraconjugale ale unei șefe peste redactori. Aceasta – deși muiere măritată, cu un bărbat ca bradul și un plod cu creștetul cât masa acasă – culegea (poate că încă mai culege) cu mult spor favorurile sexuale oferite de doi subalterni. De pildă, în timpul muncii de redacție, ea discuta pe „mess” cu unul dintre însămânțători, scuzându-se că data trecută nu a putut „înghite tot”.
Așadar, un film porno în toată regula, cu scene turnate chiar în sediul prestigioasei redacții. Dacă nea Patriciu ar fi avut puțin har regizoral, putea chiar el conduce filmările.
Din punctul meu de vedere, mica nimfomană avea dreptul să se polenizeze cu cine poftea. Totuși, pentru că o făcea cu doi subalterni, e de înțeles că deontologia îi era știrbită pe ici pe colo, deoarece îi devenea imposibil să-și trateze duetul de amanți cu echidistanța cuvenită, în calitatea sa de șefă.
Dar fiindcă nici un fir de păr nu i s-a clintit – excepție făcând, inevitabil, micii perișori genitali – putem deduce un lucru: că așa cum subalternii au știut să fie amabili cu dânsa, la fel a știut și dânsa să fie amabilă cu șefii săi ierarhici.
