ZELENEU. Numit încă Pleșnița, în 1558, nedatat, când nepoata lui Barbovschi, Anușca, fata Marenei, vindea altui Barbovschi a cincia parte din satele Berbești și Pleșnița, Zeleneul are parte de o atestare mai precisă, în 3 martie 1581, când nepoții lui Romașco, Danciul, fiul Ulianei, și ruda sa, Eremie, fiul Milcăi, vindeau lui Petre Vatag părțile lor de moșie din Bărbești, Pleșnița („a cincia parte de Pleșnița, tot două părți, tot părțile de mijloc, pe amândouă părțile Brusniții”) și Botușănița, pentru 240 zloți tătărești.
În 2 aprilie 1623, Ștefan Tomșa întărea lui Mihai Tăutul, pârcălab de Hotin, printre alte moșii, și „a patra parte din satul Pleșnița cu locu de moară pe Brusnița și cu fănețe în parte cu Bărbeștii”.
În 1637, Coste Jadovanul din Pleșenița vinde nepoților săi, Miron și Costin, feciorii lui Sava de Pleșenița, a patra parte din Cuciurul Mic și 4 jirebii din satul Prelipce.
În 28 septembrie 1637, Coste Pitic și socrul său, Sava, cumpără părți din satul „Pleșinții… pe apa Bruzniții, în vatra satului și din cămpu și cu fănaț… și cu locu de iarbă și cu vad de moară în Bruzniță”, de la Nicolai, feciorul lui Ilie din Bărbești, de la surorile lui, Solomina și Irina, și de la Mătieaș, nepot lui Ilie, martori fiind Dumitrașco din Zastavna, Isac din Sănehău, Anghel din Mamurinți, Isac Cucoranul din Bănila, Toader Tăutul din Vilauce, Pătrașco Țintă din Vilauce, Grigore Bevirco din Costești, Todan din Costești și Alexa Costinescul din Bărbești.
În 22 ianuarie 1648, Coste Pitic și socrul său, Sava, obțin întăritură domnească pentru părțile de moșie din „Pleșințe”, cumpărate de la Ilea de Berbești.
Recensământul lui Rumeanțev, din 1772-1773, înregistrează la Zeleneu, moșie a căpitanului Ioniță Strișca, „34 – toată suma caselor”, însemnând 2 popi, protopopul Toader și popa Gligori, 2 dascăli, Anton și Avram palamar, 4 scutelnici ai lui Vasili Strișca, Ion Pinteliiciuk, Ion Nechiforeț, Onofrei Spivaescul și Vasile Avram, 3 văduve, Vasilica, Maria și Acsania, 2 jidovi, David și Hațkal, 1 țigan, Fedor, 1 ruptaș, Ursachi, fiul protopopului, și 19 birnici, adică: Fedor Nichiforiuc, Andrieș Pinteliiciuk, Andronic Ghigher, Anton Gligoraș, Tănasă Harina, Nechifor Vătăman, Toader Avram, Vasile Macsinco, Zaharie Nișciuk, Ștefan Lipcan, Ion Corim, Onofrei Costeniuk, Timofti Antonișciuk, Ivan Lipcaniuk, Acsinti Zahariiciuk, Fodor Harina, Ivan Șorșin, Andrei Harina și Mihailo Moisa.
În partea de sat numită Pleșnița, moșie a mănăstirii Sucevița, 14 era toată suma caselor, însemnând 2 șleahtici, Ștefan Săvăscul și Ștefan Lența, 1 umblător, Vasili Crasnoluțchii, 1 călăraș, Andrei, 1 văduvă, Odochia, și 9 birnici, adică: Ion Dupiac, Ivan Curocica, Vasili pânzariul, Toader Berbeiriciuc, Andrieș Nichiforciuc, Dănilă Draganciuc, Necolai morar, Ion Nichiforciuc și Ursachi sin popii lui ION.
Biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril din Zeleneu, construită în 1786, reconstruită, mai întâi, în 1840, de Iordachi de Flondor și dotată cu un iconostas, apoi iarăși reconstruită în 1901, era patronată, în 1843, de familia FLONDOR, dar fără paroh, pe atunci, când avea 908 enoriași. În 1876, biserica avea 1.396 enoriași, paroh era Meliton Antonovici, iar patroni bisericești erau Leon de Vasilco și Leon de Samson. În 1907, patron bisericesc era Leon de Vasilco, paroh fiind George Muntean, născut în 1851, preot din 1884, paroh din 1889, iar cantor, din 1877, Vasile Avram, născut în 1846.
Din 1852, la Zeleneu funcționa o școală cu 3 clase.
ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 446
SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 32, 1876 p. 72, 1907 p. 151