– Cu toate acestea, nimeni nu a făcut vreo plîngere la Poliție
– Și aceasta pentru că la mijloc este vorba de o veche tradiție din noaptea de Sf. Andrei
Zeci de gospodării din Dumbrăveni au rămas fără porți în seara de marți spre miercuri. Hoții au acționat după ora 21.00, dar nimeni nu a reușit să vadă ceva. Chiar dacă furturile s-au succedat cu repeziciune, iar numărul victimelor a fost destul de mare, nimeni nu a depus vreo reclamație la Poliție. A fost seara de Sf. Andrei și toți cei care au rămas fără porți au știut că este o tradiție specifică acestei sărbători. Veche de zeci de ani, istoria furtului porților are mai multe explicații. Preotul din Dumbrăveni, Constantin Jaba, crede că această tradiție reprezintă o trecere de la obiceiurile păgîne la cele creștine, din perioada Crăciunului. „Este un obicei pe care biserica nu-l acceptă, dar îl tolerează, ca pe o formă de manifestare în perioada postului între persoanele care se iubesc. În trecut, furtul porților reprezenta un fel de răzbunare a tinerilor pe familiile fetelor care împiedicau comunicarea între îndrăgostiți.
Era un semn că nimic nu poate sta în calea tinerilor, o glumă care s-a perpetuat pînă în zilele noastre”, a comentat preotul Jaba semnificația furtului porților. Exasperați de acest obicei, unii săteni din Dumbrăveni au recurs la metode mai radicale. Porțile de la curți au fost sudate, numai că tinerii au găsit altceva de furat pentru a ține trează această tradiție. Sevastița Bîrzu a simțit marți seară pe propria piele ce înseamnă să rămîi fără poartă. „Stătea mătușa în casă la căldurică și, cînd a ieșit nepoata afară, hop că poarta nu-i. Na, acuma eu stau să păzesc să nu intre careva în ogradă, iar nepoata caută poarta. Am avut trei fete și nimeni nu mi-a furat poarta. Uite că am trăit rușinea cu nepoata”, s-a confesat baba Sevastița. Și secretarul comunei Dumbrăveni, Mihai Chiriac, recunoaște că în tinerețe, pe vremea cînd era flăcău, a mers la furat porți de la casele iubitelor. „Acum acest obicei a degenerat un pic. Nu se mai fură porți doar de la familiile care au fete de măritat ci și de la ceilalți oameni din sat, de peste tot de unde ies mai ușor din balamale. De multe ori se încarcă într-o remorcă și sînt duse pe malul rîului Siret, iar gospodarii trebuie să le caute zile întregi pînă să le găsească. Se mai întîmplă ca în noaptea respectivă să ningă și poarta să fie găsită abia în primăvară, dar, pînă la urmă, de asta e frumos acest obicei”, a concluzionat Mihai Chiriac. Aceeași tradiție există și în alte sate sucevene, în special cele care aparț ineau vechiului Regat.
