Zeci de presoane suferă de glaucom fără să știe că sunt bolnavi, întrucât nu au niciun fel de simptom, specialiștii recomandând, mai ales în cazul celor care au astfel de situații în familie, efectuarea cel puțin a unui consult medical de specialitate pe an, pentru a evita orbirea.
În România, nu există o statistică a bolnavilor de glaucom, însă se estimează depistarea a peste 150.000 de cazuri. Persoanele bolnave pot evita orbirea dacă diagnosticul este stabilit din timp și dacă urmează un tratament standardizat, administrat toată viața, a declarat profesor doctor Dorin Chisăliță, președintele Societății Române de Glaucom, la Sinaia, în cadrul unei conferințe de presă care a avut loc la sfârșitul săptămânii trecute.
Glaucomul, a doua cauză a orbirii la nivel mondial, reprezintă un grup de boli ale ochilor care afectează nervul optic. În jur de 70 de milioane de oameni au glaucom în întreaga lume.
„În lumea modernă, la 50 de bolnavi cu glaucom există alți 50 care nu știu că au aceasta boală din cauza absenței simptomelor”, a spus profesor doctor Benone Cârstocea, președintele Societății Române de Oftalmologie.
Potrivit rezultatelor unui studiu realizat la nivel național, la care au răspuns 320 de oftalmologi, glaucomul reprezintă o problemă de sănătate publică prin frecvența în creștere a îmbolnăvirilor.
Medicii spun că nu se cunoaște exact cauza producerii glaucomului, boala fiind asociată, de cele mai multe ori, cu o presiune crescută în ochi, cauza fiind drenajul deficitar al unui fluid numit umoare apoasă.
La pacienții cu presiune intraoculară crescută peste 21 de milimetri coloană de mercur, ochiul continuă să producă umoare apoasă, dar este incapabil să o elimine cu un debit normal. În timp, această presiune crescută poate deteriora nervul optic, ceea ce poate duce la pierderea treptată a vederii.
Potrivit profesorului Dorin Chisăliță, glaucomul poate apărea în special la persoanele cu vârsta peste 40 de ani, cu antecedente în familie, la cele depistate anterior cu presiuni intraoculare crescute sau la persoanele care suferă de diabet zaharat, hipertensiune și hipotensiune arterială, dureri de cap de tip migrenos, sistemul Raynaud și miopie avansată.
Stabilirea diagnosticului în cazul glaucomului presupune măsurarea presiunii intraoculare, examinarea papilei nervului optic, a unghiului de drenaj și a câmpului vizual. Din datele rezultate în urma acestor investigații, medicul poate stabili diagnosticul, tipul de glaucom și cât de avansată este boala.
Glaucomul nu se vindecă, este o boală progresivă care durează toată viața și nu se cunoaște un tratament care să-l vindece, însă dacă este descoperit în faze mai puțin avansate, poate fi supravegheat și menținut în acea stare.
Tratamentul pentru glaucom costă 300 de lei pe luna și este decontat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Profesorul Cârstocea a mai spus că dacă specialiștii români sunt bine bine pregătiți, nu la fel stau lucrurile la capitolul dotări. Pentru o dotare corespunzătoare la nivel național, suma necesară pentru investiții ar trebui să prornească de la un nivel minim de șase milioane de euro.
În prezent, doar câteva orașe beneficiază de aparatura corespunzătoare diagnosticării și tratării glaucomului, respectiv Iași, București, Craiova și Cluj-Napoca.
Medicii recomandă ca, după 40 de ani, fiecare persoană să-și facă un consult oftalmologic anual și, în mod deosebit, cei care au mai avut cazuri de glaucom în familie.
