Zeci de credincioși, prezenți la hramul Mănăstirii Voroneț

Credința și de evlavia au adunat ieri, la Mănăstirea Voroneț, zeci de credincioși, mulți apropiați ai bisericii, care au dorit să împărtășească, împreună cu obștea de maici de la Voroneț, cu soborul de preoți, în frunte cu ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, bucuria Sărbătorii „Sf. Gheorghe”.
După ce, cu o seară înainte de hramul mănăstirii, pe 22 aprilie, măicuțele au împodobit cu flori proaspete icoana Sf. Gheorghe din biserică și au săvârșit slujba de priveghere, ieri, încă de la primele ore ale dimineții, băteau clopotele la Voroneț și lumea se aduna în jurul altarului amenajat în curtea bisericii, pentru săvârșirea Liturghiei.
Comuniune
Slujba a fost oficiată de Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, împreună cu un sobor numeros de preoți. În timpul Liturghiei, la îndemnul maicii Gabriela și al măicuțelor din cor, credincioșii au rostit, împreună, rugăciunea „Tatăl Nostru” și cântarea „Hristos a Înviat”.
Sociologul conf. univ. dr. Carmen Cornelia Balan, spunea, cu ceva timp în urmă: „Voronețul te obligă să fii al lui sau să te dai deoparte. Mănăstirea nu are un muzeu pentru că biserica este prea frumoasă, dar maica stareță Irina, împreună cu celelalte măicuțe, au făcut o alegere bună în a anima creația culturală, trăirea, continuitatea”. Toți cei prezenți ieri la hramul Mănăstirii Voroneț au simțit, că cel puțin pentru câteva ore de rugăciune, au fost ai lui, ai Voronețului”.
Hram ales de Voievodul Ștefan cel Mare
Monument arhitectonic unic în România, Mănăstirea Voroneț a fost ctitorită de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, care i-a dat hramul principal, „Sf. Gheorghe”. Mănăstirea Voroneț, cunoscută în toată lumea pentru pictura sa interioară și exterioară deosebită, face parte din monumentele românești trecute în patrimoniul mondial UNESCO.
Mănăstirea Voroneț este cunoscută și prin faptul că aici este înmormântat Sfântul Daniil Sihastrul. Stavrofora Irina Pântescu, stareța Mănăstirii Voroneț, ne-a spus că „Mănăstirea Voroneț a fost construită de Ștefan cel Mare în 1488, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru că l-a ajutat să-i învingă pe turci. El a făcut această mănăstire într-un timp record pentru timpurile de atunci, și chiar și pentru cele de astăzi, în 3 luni și 3 săptămâni de la punerea pietrei de temelie până la sfințire”.
„Să nu ne pierdem credința și speranța”
Chiar dacă toată lumea vorbește de criză, la Voroneț se vorbește de credință, de mai mulți credincioși la biserică și, poate, mai puțini turiști. La Voroneț, credincioșii spun că apa este tămăduitoare, apa izvorâtă din credință.
ÎPS Pimen a apreciat că atât timp cât vor exista oameni de valoare, care să prețuiască monumentele și mănăstirile, și să ajute, atât cât pot, păstrarea acestora, este bine. În acest sens, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților l-a amintit pe Virgil Polizu, doctor în arhitectură, expert UNESCO pentru Patrimoniu, președinte fondator al Uniunii Naționale a Restauratorilor de Monumente Istorice, în anul 1991, care a restaurat biserica Mănăstirii Voroneț.
„Să nu ne pierdem credința și speranța. Aceste biserici, aceste picturi ne arată ceea ce suntem”, a mai spus ÎPS Pimen. La sfârșitul slujbei, după ce ÎPS Pimen a împărțit anaforă credincioșilor, toți participanții la rugăciune au fost invitați la o agapă creștină, pregătită de măicuțe.