Nu au telefoane de ultimă generație, de fapt, nu au deloc, nici haine scumpe, de la mall, dar au ceva mult mai de preț, ce banii nu pot cumpăra. Au prieteni. Tăcuți, cu ochii mari, întrebători, dar cu zâmbetul pe buze, zeci de copii sărmani se adună zilnic într-o clădire din Vatra Dornei, unde, de mai bine de un an de zile, primesc zilnic o masă caldă, cu bucate gustoase, sățioase, preparate cu drag, dar și cu multe eforturi, de o mână de oameni care au răspuns unei chemări și unui îndemn biblic – acela de a-ți ajuta aproapele.
Cel care a făcut această chemare, nu doar către ei, ci către toți oamenii cu suflet pe care i-a întâlnit, cărora le cere pe șleau, fără ocolișuri, să sprijine cum pot o cauză nobilă, dar căreia i se pun fel de fel de piedici, culmea, din partea statului care trebuie să își protejeze cetățenii, este un preot militar, pensionar, care și-a pus credința și puterea de convingere în slujba unei misiuni mai grele decât una de pe front – să facă o lume mai bună. Nu pentru el, ci pentru copiii care au nevoie de ajutor pentru a avea un start mai bun în viață.
După ce a pus pe picioare căminul de copii de la Podu Coșnei, unde le-a oferit o casă câtorva zeci de suflete sărmane, „culese” de pe străzi, după ce au fost abandonate de familie sau care se confruntau cu situații critice – orfani, cu părinții în închisoare, etc, preotul Mihai Negrea s-a gândit că de ajutor au nevoie mult mai mulți copii, pe care, din păcate, nu avea unde să-i mai aducă, toate locurile fiind deja ocupate.
O casă minunată, dar cu camerele goale
Așa a ajuns să se extindă cu misiunea sa de ajutorare în Vatra Dornei, unde, sprijinit de ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a luat în administrare o clădire lăsată în paragină de aproape un deceniu și în nici două luni și jumătate, cu sprijinul prietenilor, a transformat-o într-o casă pentru copii.
„Pe 1 iunie s-a împlinit un an de când i-am dat drumul. De atunci ne-am blocat așa. Avem acreditarea, dar nu și licența. Avem 18 camere cu câte două și trei paturi, care stau goale, când sunt atâția copii care dorm în gară. În schimb le dăm hrană, haine, rechizite, medicamente…Anul trecut le-am dat 68 de biciclete, donate aici. După aceea o lună de zile am tremurat pentru ei, nu cumva să iasă cu ele în drum să-i calce mașina”, spune părintele Negrea, cu glasul ușor tremurat, de emoție.
A fost mai ușor să refacă o clădire lăsată în paragină decât să obțină o bucată de hârtie care să-i dea voie legal să îngrijească acei copii, pe care oricum îi are în grijă.
În fiecare zi, 70 de copii, unii de o șchioapă, alții deja liceeni, merg să primească o masă caldă, gustoasă, la cantina centrului social înființat în fosta „Casa Vladimir”, cum îi spun cei din Dorna frumoasei clădiri care ar putea adăposti 52 de copii, pentru care au fost amenajate camere spațioase, frumoase, dotate cu tot ce le-ar trebui.
Pentru că legile actuale nu-i dau voie să le ofere acest ajutor celor care au nevoie de un acoperiș deasupra capului, celor care ar dori să aibă un loc pe care să-l numească „acasă”, camerele stau goale. Dar limitările impuse de legile omenești, mereu perfectibile, nu l-au oprit din a le oferi ajutorul său, dar și al prietenilor pe care a știut să și-i apropie, copiilor nevoiași, dar și bătrânilor rămași fără un sprijin.
Anul trecut, la 1 iunie, când a deschis larg ușile fostei „Case Vladimir” pentru copiii care au nevoie de un sprijin, a pornit de la 30 de copii cărora le asigura masa zilnică.
Acum a ajuns la 70, plus bătrâni și handicapați.
„Avem de la copii de grădiniță la copii care termină liceul. Copiii mari, de liceu, după ce vin și mănâncă, iau la sufertaș mâncarea pentru bătrâni și handicapați și le-o duc acasă”, explică preotul Mihai Negrea sistemul de întrajutorare pe care l-a pus la punct apelând la bunăvoința celor din jur.
Peste tot are cunoștințe la care merge și cere ajutorul, pentru a-i putea ajuta apoi pe cei mici – la Arhiepiscopie, la protopopul de Câmpulung Moldovenesc, la preoții din parohiile învecinate, la primarul din Poiana Stampei și la cel din Vatra Dornei, la oameni de afaceri locali. Fiecare ajută cum poate, unii cu bani, alții cu servicii, precum repararea gratuită a mașinilor cu care preotul face aprovizionarea necesară și distribuirea hranei, zilnic, la aproape 120 de copii – 70 din Vatra Dornei, 47 la Poiana Stampei și Podu Coșnei, acolo unde este biserica la care el slujește din 2006, unde a venit după ce și-a încheiat cariera de preot militar la Unitatea de vânători de munte din Vatra Dornei.
Copiii pe care îi ajută oferindu-le zilnic o masă caldă ajută și ei la rândul lor – unii duc mâncare acasă bătrânilor care nu se pot deplasa și unor persoane cu handicap, alții servesc la mesele din cantina amenajată la parterul „Casei Vladimir”. Sunt tineri care au făcut specializarea „bucătar-ospătar” la Liceul Tehnologic „Vasile Deac” și care ajută și ei cum pot, pregătind mâncare și ajutând la servitul mesei personalul care se ocupă zi de zi, fără oprire, de pregătirea bucatelor care ajung în fața copiilor și a bătrânilor luați în grijă.
„Am un an de zile de când lucrez doar cu voluntari, dar pentru licență îmi trebuie angajați. Și mâine aș face aceste angajări, numai să am certitudinea că la sfârșitul lunii am cu ce îi plăti. Din donații și sponsorizări abia plătim mâncarea copiilor”, spune cu mâhnire preotul Negrea, supărat că proiectul de ajutorare al copiilor s-a poticnit din cauza lipsei unei hârtii, licența de prestări servicii, care este condiționată de angajarea unui număr de șase persoane care să deservească centrul social din Vatra Dornei.
„Nimeni nu a putut să îmi dea o sugestie cum să depășim acest obstacol. Am umblat peste tot, am bătut la toate ușile, degeaba. Ajutați-mă, fraților, să intrăm în legalitate cu ajutorarea acestor copii. Tot ce fac este pentru ei. Eu sunt bătrân, mă pregătesc pentru ultimul drum, dar vreau ca aici să las lucrurile în regulă, să meargă mai departe!”, spune părintele Negrea, cu disperarea unui om care vede cum tot ce a clădit pentru a-i ajuta pe cei mici, pentru a le oferi un sprijin, pentru a le oferi umărul de care au nevoie a se sprijini când se simt singuri și părăsiți de toată lumea, riscă să se năruie din cauza obtuzității unui sistem în care important nu este rezultatul, ci existența unor bucăți de hârtie.
Iar părintele Negrea are rezultate. Zilnic, 120 de copii nu stau lihniți de foame, cu gândul la hrana pe care alții o irosesc cu nepăsare, ci se pot concentra să învețe, să meargă la școală, la liceu, unii chiar și la facultate. Datorită lui, dar și tuturor prietenilor care îi ajută, fiecare în felul său, acești copii au șansa de a se realiza în viață, de a își depăși condiția la care sunt condamnați de sărăcie, de lipsa unor oportunități în viață, de lipsa părinților sau de exitența unor părinți care i-au dat uitării.
„Dacă nu obțin licența, fac aici casă de toleranță. E mai ușor să faci aia decât să ți se dea voie să ajuți niște copii”
Preotul care a făcut minuni pentru o mulțime de copii, dedicându-le zilele și nopțile, bătrânețea sa, în loc să se odihnească, după mai bine de 40 de ani de activitate, rămâne cu o mare supărare, aceea că nu a găsit ajutor să obțină licența de funționare a centrului social pentru copii din Vatra Dornei.
Dacă pentru numeroasele cheltuieli care le implică activitatea sa – achiziția de alimente, plata utilităților – apă, canal, apă de ploaie, electricitate, căldură, etc, a găsit sprijin când la Primăria Vatra Dornei, când la Poiana Stampei, când la protopopul de Câmpulung, Aurel Goraș, când la sponsori, cărora le trimite acasă dovada plăților făcute cu banii lor, pentru obținerea licenței are de trecut un obstacol greu, cel al salarizării personalului.
„Ca să angajez personal e nevoie bani, să am garanția salarizării și plății CAS -urilor. De unde să o am, că eu trăiesc din cerșit și din sprijinul prietenilor. Ne-am blocat așa. Am fost peste tot, și la Protecția Copilului, dar dau toți din umeri. Aici e marea dramă, te fac să renunți la toate. Dacă ar fi să fie luat de stat, pentru un copil s-ar cheltui minim 2.000 de lei lunar. Eu am spus să mi se dea doar 500 de lei de copil și îi asigur mâncare, haine, cazare, îl port la școală – tot ce trebuie. Toți strâng din umeri”, spune părintele, negru de supărare.
La cât de încăpățînat este să răzbată, să le asigure un sprijin zecilor de suflete nevinovate care au nevoie de un cămin, părintele este decis să apeleze la o soluție neortodoxă, dar care cu siguranță ar atrage atenția tuturor celor care ar avea puterea să schimbe ceva.
„Am pregătit o scrisoare deschisă către premier, în care îl întreb ce facem cu copiii ăștia. Sunt convins că el nu are habar de centrul ăsta din Dorna, dar are miniștri, secretari de stat, are directori la Protecția Copilului… Dacă nu obțin licența, fac aici casă de toleranță. E mai ușor să faci aia decât să ți se dea voie să ajuți niște copii. E tot o formă de protecție socială, aduni acele femei de pe drumuri, unde stau în ploaie și frig și le dai un acoperiș deasupra capului. Pun casă de marcat, chiar și pentru ciubuc. Dacă pentru niște copii amărâți și niște bătrâni nenorociți nu există o formă de a-i îngriji legal, nu văd altă soluție”, răbufnește „bătăiosul” preot, care spune că deja a pregătit un banner mare, pe care să îl pună pe clădire, cu noua „destinație” a clădirii pe care a renovat-o pentru a găzdui copiii, dar care stă goală de un an de zile.
Dacă nu i se permite să își continue munca de caritate cu voluntari, o soluție ar fi ca salarizarea personalului necesar să fie asigurată de o altă entitate, fie ea administrativă, precum Consiliul Județean, fie una privată, precum un ONG. Deocamdată însă, frumoasa „Casă Vladimir” e pustie. Mai puțin la amiază, când 70 de copii vin aici să mănânce, să zâmbească și să se împrietenească. Pentru că toți au un prieten comun, care la rândul său are o mulțime de alți prieteni, care le fac lor viața mai frumoasă.
Nemții care renunță la casele lor, pentru a ajuta copiii din Vatra Dornei
Aliați de nădejde ai părintelui Negrea în misiunea de ajutorare a copiilor nevoiași, și nu doar a lor, s-au dovedit a fi membrii unei fundații umanitare din Germania, Huetti’s Balkanhilfe.
Aceștia s-au implicat de la început în înființarea acestui centru social pentru copii, convinși că tot ce aduc ajunge la cei care au nevoie.
„Anul trecut, în toamnă, s-a stabilit să vină în România. Au deja 108 transporturi făcute în România, dar unde au mers a doua oară nu au mai găsit ce au dus, de aceea au rămas dezamăgiți. Un bun prieten de-al meu, preot catolic, i-a îndrumat aici. Au văzut copiii, s-au lipit de ei. Au venit foarte circumspecți, au adus un baton de ciocolată, niște biscuiți. A doua oară au mai adus niște mobilier, niște haine, au mers prin sat. A treia oară și-au văzut hainele pe copii și pe bătrâni și s-au lămurit că ce aduc ei se folosește exact în scopul în care au fost aduse.15 nemți au venit anul trecut la inaugurarea căminului de copii și au fost foarte încântați când au văzut că tot ce au adus era acolo, folosit pentru copii. Așa au prins curaj”, povestește preotul Mihai Negrea.
Acum, trei familii de nemți vor să vină cu totul în România, să se stabilească la Dorna, pentru a fi alături de copiii pe care vor să îi ajute și în alte feluri, nu doar prin asigurarea hranei.
„Am trei familii de medici, nemți get-beget, pe care le-am lămurit și vin să se stabilească în România. Stomatologul este a patra generație de medici stomatologi din Germania. A vândut tot acolo, a cumpărat aparatură de ultimă generație să o aducă aici, pentru copii ăștia necăjiți și săracii din oraș. Deja își ridică casa și se stabilesc aici. La fel o doctoriță generalistă, prietenă de-a sa, care vrea să vină de asemenea. Le caut pământ acum, să aibă unde să își facă casă. Dacă vine și ea sunt salvat”, spune Negrea, încântat că micuții și bătrânii pe care îi are în grijă vor putea beneficia de servicii medicale bune, fără să-i coste nimic.
Săptămâna trecută nemții au venit și au adus dotările necesare pentru două cabinete medicale – unul de stomatologie, în care au adus aparatură de 68.000 de euro și unul de medicină generală, cu două aparate de ecografie.
„Presimt că iarăși o să mă împiedic acum de atâtea autorizații câte se cer pentru funcționarea acestor cabinete. Dar ar fi păcat, pentru că ce au adus ei acum nu știu câte spitale și cabinete din țară au în dotare”, mărturisește preotul, cu o umbră de îngrijorare.
