Zece suflete – în două camere

– O familie cu opt copii din Valea Bourei, comuna Dolhești Mari, trăiește din alocația copiilor și munca cu ziua prin sat
– De șapte ani, de când s-a născut cea mai mică fetiță, părinții dorm pe podea, pe un așternut improvizat
– Sărăcia nu i-a împiedicat pe părinți să-și trimită toți copiii la școală, unde aceștia au rezultate foarte bune
– Elevii nu au rechizite, nu au ghiozdane, haine, încălțăminte, pentru a păși în noul an școlar
În două camere trăiesc zece suflete: părinții și opt copii. Este vorba de familia Eugen și Mihaela Roman, din Valea Bourei, comuna Dolhești Mari. Cel mai mare copil al familiei, Alexandru, a terminat liceul în acest an, la secția calculatoare – Colegiul Agricol Fălticeni. Pentru că nu a avut bani, nu s-a înscris la facultate, hotărând, împreună cu părinții, să-și încerce norocul în toamnă, la Jandarmerie. Tânărul a făcut naveta în toți cei patru ani de liceu, și a purtat o singură pereche de blugi, pe care și i-a cumpărat din banii câștigați după ce a păzit, într-o vacanță, vacile sătenilor. Este puțin jenat de mediul social din care provine, dar asta nu-l împiedică să fie optimist și să spere că va găsi un loc de muncă care să-i permită să-și ajute părinții și frații mai mici. Cea mai mică surioară, Larisa, are 7 ani, și se pregătește acum să intre în clasa I. Deși abia așteaptă să meargă la școală, nu realizează câte îi trebuiesc: rechizite, uniformă, ghiozdan, toate acestea lipsindu-i din plin. Georgiana are 16 ani, Adrian are 15 ani și sunt amândoi în clasa a X –a la Dolhești, urmând ca la anul să dea diferențele pentru a continua liceul la Fălticeni. Florin are 17 ani, și s-a înscris la Colegiul Agricol Fălticeni pentru a-și completa studiile liceale. Mai are nevoie de o adeverință medicală, pentru care trebuie să scoată 20 de lei din buzunar. Încă nu are acești bani. Nu vrea să rămână cu 10 clase, ca mama sa, pentru că vede că femeia nu își mai găsește nici un loc de muncă. Mihaela și Eugen au lucrat la o fabrică din Fălticeni, care între timp s-a închis. Bărbatul suferă de o boală de ficat, în timp ce soția sa, deși tânără, are doar 38 de ani, are varice la ambele picioare, care îi produc dureri foarte mari. Alți trei copii, Ana Maria – clasa a VIII-a, Ciprian – clasa a V-a și Nicoleta – clasa a IV-a, fetiță care a terminat fiecare an școlar cu calificativul „foarte bine”, întregesc familia Roman din Valea Bourei.
– Purcel – din banii adunați de copii la cosit
Când am ajuns noi la familia Roman, doi dintre băieți erau plecați după lemne în pădure, iar ceilalți membri ai familiei se pregăteau să ia prânzul. O mămăligă mare, aburindă, era așezată în mijlocul mesei, iar castroanele de tablă, așezate într-o ordine firească, așteptau să primească tocănița de cartofi. „De multe ori, când nu avem altceva de mâncare, fac o mămăligă mare și cu lapte de la văcuța soacrei mele mai trece o zi”, ne-a povestit mama copiilor. Nu se jenează să ne povestească faptul că anul trecut, pentru că băieții ei au cosit la un vecin mai multe zile, au primit un purcel mic, pe care, apoi, l-au crescut și l-au tăiat de sărbători. Anul acesta nu au mai avut acest noroc. „Au apărut cositoarele”, spun ei, și nu se mai cere cositul manual. Deși ei nu au deloc pământ, merg cu mic cu mare să lucreze prin sat la cei „avuți”, pentru a face bani de navetă, bani de mâncare sau de cele necesare traiului. În fiecare lună sunt obligați să-și cumpere câte un sac cu făină de grâu de câte 40 de kilograme, ceea ce înseamnă 650.000 de lei vechi. De obicei, făina este acoperită din ajutorul social în valoare de un milion de lei vechi lunar. „Ajutorul social ne dă posibilitatea să fim înscriși la medicul de familie, și să avem asigurare medicală. În caz că i se întâmplă ceva unui copil, pot să merg cu el la spital”, ne-a mai povestit Mihaela. De-a lungul timpului au mai fost oameni de bine, chiar din țară, care le-au trimis copiilor câte o hăinuță, pe care o purtau câte doi, trei frați, dulciuri, caiete, dor toate acestea sunt materiale consumabile, care se rup la un moment dat, și familia nu mai are cu ce să le înlocuiască.
– Au rămas fără frigider și înghețată…
Deși stau în casă atâtea suflete, cele două camere mici sunt curate. Fiecare știe unde-și lasă hainele, caietele, cărțile, diplomele de merit, pentru că și acestea au un loc special în casă. Pentru că nu au nici măcar un aragaz cu butelie, și fiind călduri foarte mari în această vară, au improvizat în curte o sobă cu plită, unde mai gătesc în zilele caniculare. Copiii sunt cei care aduc lemne cu spatele sau cu căruciorul din pădure. Nu le este rușine să muncească, dar toți vor să termine măcar liceul, să obțină un loc de muncă, și scape de sărăcie. Lipsurile nu i-au înăsprit, nu i-au făcut mai răi sau mai dușmănoși, dimpotrivă, se poartă curat îmbrăcați, deși modest, se înțeleg și se ajută reciproc, inclusiv la lecții.
Singurul obiect electro-casnic din casă, care credeam noi că îi mai ajută pe vremurile acestea căldurose, era un frigider. Din păcate, tatăl copiilor ne-a spus că este stricat. A fost mare supărare în familia Roman, pentru că cei mai mici copilași sperau ca frigiderul să-i ajute să-și facă înghețată. Pentru Larisa, cel puțin, era foarte simplu: „îmi dă bunica niște smântână, amestecam cu niște fructe, puneam zahăr și puneam totul la frigider. Aveam și noi înghețată, pentru că nu ne permitem altfel. Dar acum, dacă s-a stricat frigiderul, nu mai avem nici înghețată…”.
Cu banii „de dinți”, mama le-a cumpărat daruri de Moș Nicolae
Anul trecut, o rudă de-a Mihaelei, mama copiilor, i-a trimis niște bani acesteia pentru a-și repara dantura, care îi crea mari probleme. Pentru că se apropia Sf. Nicolae, mama copiilor nu s-a putut abține să nu cheltuiască banii pe cadouri simbolice pentru copiii ei, așa cum este tradiția în orice familie, și a rămas și în ziua de azi fără dinți. „O să muncim cu ziua, cum putem, numai să-i ajutăm pe copii să termine cel puțin un liceu. Ceea ce nu am făcut noi, să facă ei. I-am făcut, acum trebuie să avem grijă ca ei să-și facă un rost în viață. Mi-e milă de ei, mai ales de cei care fac câte 3 kilometri naveta, iarnă, vară, până la școala din Dolhești, dar vor să învețe, și eu nu pot să-i opresc. Nu avem nici pământ, nici, case, nici averi…le va ajuta doar învățătura”, a mai povestit femeia.
daniela@monitorulsv.ro