Zău, mă, Petrache?

Azi, mai pe înserat, România urmează să îndure o nouă umilință la Campionatul Mondial de Rugby, unde suntem lideri detașați la rubrica de „încasate”: 158 de puncte în numai două meciuri. Cu ceva baftă, poate reușim să plecăm cumai puțin de 300 în traistă, ceea ce ar putea fi considerată o performanță, dacă am sta să-i ascultăm pe capii (frauduloși și ăștia, exact ca la Federația de Fotbal!) acestui sport, în moțcu numitul Alin Petrache, un individ evident avid de funcții, precum omologul său de la jocul cu mingea rotundă, Burleanu. Pentru că noi stăm prost (proști!?) la capitolul memorie, se pare că am cam uitat cu toții povestea cu meciul ăla trucat (contra Olandei, parcă…) de acum 4 ani, care ne-a costat calificarea la precedentul Mondial, bașca o rușine imensă care ar fi trebuit să se soldeze măcar cu demisia lui Petrache, dacă nu și cu ceva condamnare… Fiindcă nimeni pe lume nu s-a gândit că acest sport cu adevărat nobil va ajunge într-o zi să fie mânjit… evident, tot de români! Povestea aia cu jucătorul din emisfera ailaltă care cică n-ar fi avut drept de joc a fost o găselniță a Federației Internaționale, pentru a mai îndepărta mânjeala aia cu rahat comisă de ai noștri. Ei bine, după jenantaprezențăîn primele două meciuri, Petrache ăsta, în loc să vină să bolmojească vreo scuză și să își anunțe demisia, apare senin că Alba ca Zăpada și zice că împiedicații și leșinații ăia sunt împiedicați și leșinați fiindcă… Federația Română de Rugby (adică grupul infracțional condus de el) nu primește fonduri suficiente! Hai,România, hai,tricolori! Hai,Petrache… afară!