ZASTAVNA. În 8 august 1629, Ionașco Grozăscul de Zastavna era martor la o tranzacție funciară în Valeva.
În 4 mai 1637, Onciul Iurașcovici obține uric pentru „jumătate de sat Zastavna, partea de jos… cu eleșteu și cu moară pe pârâul satului”, cumpărată cu 500 taleri de argint, de la răzeșii Toader, fiul Gașirei, nepot Marușcinei, Ionașco Catraș, fiul Anghelinei, Ștefan, fiul Nastasiei, de la nepoții lui Vasilie și sora lui Erina, copiii lui Toma, nepoți Nastasiei, de la Ion, Simion și Tofana, fii lui Gheorghie, fratele lui Toma Coifescu, de la Cornea, Platon și Greaca, nepoții Maricinii, toți nepoții Marușcinei și strănepoții lui Șteful Isăcescul.
În iulie 1641, logofătul Gavrilaș Mateiaș cumpără, cu 120 taleri de argint, „din a patra parte de sat de Zastavna, a treia parte”, de la Toader Drăghici, ginerele lui Dumitrașco Costarga, și de la copiii lui, Irina și Vasilca.
În 1644, Onciul Iurașcovici, Dumitrașco din Zastavna, Iurașco și fratele său Nalivaicu, precum și Grigorie Grozăvăscul, toți din Zastavna, împart între ei părțile de moșie din Zastavna, Boianciuc și Toutre, jumătate din Zastavna revenind fraților Iurașco și Nalivaicu, iar cealaltă jumătate, lui Grigorie Grozăvăscul. Și tot în 1644, se aleg părțile de sat, Dumitrașco din Zastavna având, din jumătate de sat, a șasea parte, plus o moșioară de cumpărătură, din jumătate din sat, din a șasea parte, a treia parte, plus cumpărătura de la Andrușco, egală cu cealaltă cumpărătură.
În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copii lui, Ieremie, Ileana comisoaia și Alexandra vorniceasa. „Partea lui Ierimie a fost… satul Zastavna, cu un heleșteu”.
În 1700, Maria, fata Gafiții, nepoata lui Onciul Iurașcovici, și ginerele ei, căpitanul Ștefan Strășca, convin cu Gavril Miclescul și nepot, prin mamă, lui Onciul Iurașcovici, ca „a șesa parte din jumătate de sat de Zastavna” să-i rămână lui Gavril Miclescul.
În 7 august 1704, Ileana, văduva lui Iordachi Cantacuzino, vindea lui Constantin Turcul, pentru o datorie de 260 lei bătuți a soțului ei, „jumătate de sat Zastavna…, care jumătate de sat ne-au lăsat părinții noștri, anume Iordachi, fost mare vistiernic”.
În 21 iunie 1709, fostul mare paharnic Gavril vindea, pentru 225 lui bani gata lui Constantin Turcul jumătatea lui de sat Zastavna, „care moșie mi-a dat-o răpousatul socrul mieu, Tudosie Dubău, lui însă i-a dăruit-i moașa sa, Cârcoaia”.
În 11 decembrie 1718, Mihai Racoviță Vodă întărea Anitimiei, văduva lui Constantin Turcul, satul Zastavna, cumpărat de la Ileana Cantacuzino și de la Gavrilaș Miclescul, cu 260 lei bătuți.
În 18 ianuarie 1727, Grigore Ghica Vodă poruncește postelnicului Șerban Cantacuzino, staroste de Cernăuți, să cerceteze și să judece cu dreptate față de conflictul ivit între Dumitrașco Calmuțchi și Goenești „pentru niște părți de otcină din sat de Buenciuc și din Toutri și din Doroșiuți și din Zastavna și Șișcăuți”.
În 31 iulie 1731, Grigore Ghica Vodă trimite pe starostele de Cernăuți, Constantin Silion, să cerceteze conflictul dintre Sandul Nalivaico și alți răzeși pentru părți de moșii în „Tăutrea și Boenciucul și la Doroșăuți și Zăstavna”.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Zastavna, moșie a lui Bahmuțchi zet lui Gorei Turculeț, „110 – toată suma caselor”, însemnând 3 popi, Chifa, Grigoraș și Pricopie, 2 dascăli, Ștefan Mațcovski și Toader, 1 marchitan, Pascal, 2 văduve, Pelimăriș și Petroai, 16 case pustii și 86 birnici, și anume: Vasili Prodan vornic, Ion morar, Ivan Lazoriuc, Petre pânzar, Hrihor Pauc, Fedor pânzar, Vasili rus, Ștefan Covrig, Hrihor Covrig, Curilo Șcarco, Dumitru Culișer, Fedor Pârzuc, Mihailo bejenar, Onofrei Cimpoeș, Timco Șăpciuc, Mihailo Prisăjnii, Iacob Iațco, Vasili pânzar, Alecsa Paizuc, Fodor Holodii, Pavlo Harilovski, Echim Havrilovski, Hrihor Luchianiuc, Dumitru Buinovski, Ostaf zet ego, Iurco Jucovski, Vasili Chisăliță, Andrei Rudei, Onofrei Zapalaniuc, Semen Chisăliță, Vasili Droniuc, Hrihor Chisăliță, Maftei Cuciurivii, Alecsa Căzacul, Ivan Iusâpenco, Vasili Luchianciuk, Vasili Cuceravii, Ștefan zet Acsentii, Mihailo Acsentii, Andrieș Iuriiciuk, Dumitrașco Bărbiiciuk, Ostafi Holii, Necolai sin Iurii, Dumitru zet Bărbăcar, Hrihor Cuciravii, Dumitru Predolob, Semen zet Măzăriș, Andrei Hniș, Hrihor Cepeli, Alecsa Gospodar, Ștefan Huțuliac, Alecsa Huțuliac, Ion Cantemir, Iacob Curiliac, Gavril Țurcan, Hrihor nepot Țurcan, Ștefan Iosipenco, Dumitraș Chiriluș, Ivan nepot Huțului, Andrei Ținevski, Dănilă Ținevski, Iacob nepot Huțului, Dumitru Ținevski, Necolai nepot Huțului, Simion Arbure, Dumitru Harac, Petre Țilip, Simion zet Chiriliuc, Ion Pânteleiciuk, Ion Colesnic, Timco văcar, Mihălachi Țurcan, Andrieș Chirilciuc, Ion Țurcan, Toader Țurcan, Anton Dămian, Iacob Mariniuk, Ursachi dejmar, Simion zet ego, Ion Georgii, Petro Prișco, Ion Brișco, IvanBordian, Pilip rus, Iacob Sfintun și Fedor Boiko.
În epoca Bucovinei istorice, Zastavna devine un important centru economic, datorită evreilor. Marcu și Max Fischer aveau, la Zastavna, o fabrică de zahăr, o alta de băuturi alcoolice, o moară cu motor cu aburi. Hersch Weissglas și fiul său, Siegmund Weissglas, stăpâneau întinse moșii în Zastavna și în Vilauce, moștenite, ulterior, de Nora Gutherz. Other estate owners were Mordko Korn, who owned the estates Szypenitz, Alt und Neu Werenczanka, Perzelowka and Draczinetz; Marcu and Dr. Max Fischer, the owners of six estates; Kisiel Socal: Emanuel Baumann; Janku Fisher; Bernhard Korn; Leon Korn; the scholarly rabbi’s son Babad; Simche Bartfeld; Aron Hager and Mendl Jekeles. Alți evrei din Zastavna, cu mari proprietăți funciare au fost Mordko Korn, proprietar în Șipeniț și în Dracineț, Janku Fisher, Bernhard Korn, Leon Korn, Simche Bartfeld, Aron Hager și Mendl Jekeles.
Biserica Sfântului Nicolai din Zastavna a fost construită în 1898, pe locul unei bisericuțe vechi, care avea, în 1843, 1.767 enoriași, dar fără paroh, postul fiind vacant, patron bisericesc fiind Wartan Wartarasiewicz. În 1876, patron bisericesc era Severin de Wartarasiewicz, păstor celor 2.726 enoriași fiindu-le parohul Titus Tomiuc. În 1907, patroni bisericești erau evreii Mortko Korn și Hersch Weissglas, paroh fiind Cornel Nicorovici, născut în 1838, preot din 1863, paroh din 1865, iar cantor, din 1904, Mihail Dziubek, născut în 1880.
Din 1786, la Zastavna funcționa o școală moldovenească trivială, cu 6 clase[2].
[1]ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 440
[2]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 32, 1876 p. 85, 1907 p. 92