Gheorghe Ropciuc, profesor de limba franceză la școala din Dărmănești, dar format artistic la Cluj, unde a făcut studii gimnaziale și liceale de coregrafie, muzică și arte plastice, a deschis la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” o expoziție de grafică.
Cu genericul „Zapis la o spovedanie”, expoziția reunește cca. 40 de lucrări, un fel de mărturisiri (spovedanii), „descărcări” vizuale ale „păcatelor” sale.
Lucrările de grafică, grupate pe două categorii, diurne și nocturne, cum le-a împărțit el, sunt însoțite și de câteva icoane, un mic altar care constituie pragul introductiv în această desfășurare de plăsmuiri imaginare, un altar în care există și o piesă laică, un basorelief sculptat în lemn cu figuri parcă de ursitoare antrenate într-o dispută.
Frământări ale gândului și materiei
Gheorghe Ropciuc, un pictor confesiv la care motivul se desubstanțializează uneori până la limita figurativului, un creator provocator prin maniera și tehnicile de abordare ale subiectelor sale, ne îndeamnă (ca și la precedenta sa expoziție intitulată „Ore de meditație”, organizată, cu un an în urmă, în „coridorul de stele” – galeria de la Observatorul Astronomic Suceava) să avem „curajul de a privi fără teamă și fără prejudecată” lucrările sale, care nu sunt altceva decât expresia plastică a dinamicii lui interioare.
Un creator a cărui linie își caută învolburate forme, „frământări ale gândului și materiei”, cum remarca artista plastică Angela Pitariu Bolnavu, un artist de forță care, așa cum spunea și graficianul Mihai Pînzariu PIM, „are puterea de a reprezenta ceea ce simte” și care, „cu fiecare expoziție, ne mai mărturisește ceva”.
Un filolog care pictează și care, deși are exercițiul verbului, atunci când vine vorba despre pictură ne spune că esența acesteia este tăcerea. Tăcerea în care fiecare privitor dialoghează intim, vizual, cu fiecare lucrare.
