Pândesc turneele teatrelor și nu pierd nici un spectacol, când vreo trupă mai mică sau mai mare se nimerește pe la noi. Această pasiune m-a condus dincolo de scenă, la biografia autorilor de piese, că numele ăstora rămân, spre deosebire de ale regizorilor și actorilor, pe care lumea îi uită cu timpul.
Aurel Baranga (Aurel Leibovici, după certificatul de naștere) a fost un dramaturg român, mic la stat dar cu mare succes la public în perioada comunistă. Medic de profesie, a fost debutat ca scriitor de Arghezi, în faimoasele sale „Bilete de papagal”. Tot el este cel care a înființat revista satirică „Urzica”, al cărei redactor-șef a fost vreme de trei decenii.
A scris comedii, cam schematice zic unii, ajutat și de originea lui evreiască, fiindcă se știe că în scrisul ăstora comicul se situează pe primul plan. „Mielul turbat”, „Opinia publică”, „Siciliana”, „Sfântul Mitică blajinul” sunt patru piese de succes scrise de pana lui Baranga. Unele dintre ele – precum „Fii cuminte, Cristofor!” – se joacă și azi în teatrele țării, cu destulă priză, deși autorul e pe lumea cealaltă de 33 de ani. Altele sunt redifuzate periodic din fonoteca de aur a radioului.
De la artă să facem un pas mic spre capitolul mai banal al banilor, știut fiind că și artiștii au mai jos de inimă un stomac. Pentru una dintre piesele sale de teatru, Baranga a primit, prin anii ‘60, fantastica sumă de un milion de lei. Cu atâta bănet a evaluat regimul comunist munca și talentul său. Un milion de lei. Câte apartamente, câte autoturisme, câte alte luxuri îți puteai cumpăra oare cu banii ăștia? N-are rost să calculăm, să nu ne explodeze vreun organ.
Și-acuma, ca pe scenă, „lovitura de teatru”. Am discutat cu câțiva autori români actuali de teatru, care au avut șansa de a fi jucați. Ca să fac o comparație, i-am întrebat cât câștigă din drepturi de autor. Răspunsul a fost, oarecum fâstâcit, aceleași: „zero lei”. Atâta desconsiderare există azi din partea teatrelor pentru cei care scriu piesele.
Sper să nu supăr pe nimeni zicând că regimul de azi e, cel puțin în anumite privințe, mai inuman decât cel comunist.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
