ZAMOSTIE. În 15 martie 1490, dintre bisericile întărite de Ștefan cel Mare Episcopiei de Rădăuți, se afla și „a 23-a biserică, la Zamostie, cu popă”.
În 1 aprilie 1680, când Grozava, fata lui Isac de Sinehău, văduva lui Constantin Cocoranul, determină împărțirea moștenirii rămase după soțul ei, cumnații ei, Miron Cucoranul, Vasile Căzăcescul, Tudosie Țintă, Costașco căpitanul Turculețu și Trinca, le revene „a patra parte din sat din Zamostie”.
În 1 aprilie 1764, Miron Cuparenco dă copiilor săi, Vasile și Maria, „a opta parte la Zamostie în țănutul Cernăuților”.
Recensământul lui Rumeanțev, din 1772-1773, înregistrează la Zamostie, moșie răzeșească, „30 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Gligore, 1 dascăl, Gligoraș, 6 șleahtici, Alecsandru Costrăș căpitan, Sârghie Preirosul, Pintelei Onciul ruptaș, Ion Onciul ruptaș, Ștefan Dracinschi șliahte și Vasili nepot Onciul șliahte, 3 argați, Chirilă Chifoc și Nicolai Șandro, argați ai lui Sârghie Preirosul, și Andrei Chifei, argatul lui Alecsandru Costrăș, 3 jidovi, Nahta, Peisa și Herșko, și 16 birnici, adică: Mihail ungurian, Vasilie Coșman, Hrihor Prima, Mihail Chific, Ivan Ștefan, Hrihor brat ego, Iacob brat ego, Alecsa Palidăcioc, Ștefan Sin Dănilă, Matei Varenco, Simion rotar, Ivan Bălan, Macovei Boecioc, Andrei strugar, Vasili ungurian și Vasili Coșfru.
În 24 martie 1783, stăpâni declarați ai celor trei părți egale ale satului Zamostie erau schitul Zamostie, Gherman și Țintă, care vor lăsa partea lor lui Serghie, Vasile, Sandul, Gavril și Miron Grierosul, precum și lui Gligori Roschip și lui Vasilie Onciul, împreună cu Țintenii, a treia parte a satului Zamostie aparținând lui Gheorghiță Onciul, care va fi moștenit de Pintilie, Ion, Mihalachi și Vasile Onciul, precum și de Alexandru Costriș.
În 22 iunie 1790, Mihalache Onciul dăruiește nepotului său, Vasile Mihailuc, un odgon de moșia Zamostea, martori fiind Vasile Chirste mazil, Ioan Peletiuc mazil, Sandu Racoce răzeș și Sandu Zavialeț răzeș.
În 25 mai 1796, Ion Onciul dăruia fetei lui, Anița, jupâneasa lui Mihalachi Răut, partea ei din Zamostie și Vilauce, Mihalachi Răut arendând, în 14 iunie 1796, pe zece ani, și vadul de moară, cu vatră de eleșteu, al lui Ștefan Grierosul.
Nicolai von Aivas va cumpăra, începând din 25 iulie 1796, părți de moșie din Zamostie de la Ioniță, fiul lui Constantin Humă, Safta, sora lui Ioniță Humă, Ioniță, fiul lui Negoiță Cerne, Manole Mihovan și Vasile Zavialeț, și de la Vasilaș și Vasile Draghinda.
Alte părți de sat aveau să fie vândute lui Andrei Gafenco, cel care arendează, în 9 martie 1797, moșia din Zamoste a lui Ion Onciul și care va cumpăra de la copiii lui Ștefan Draghinda, care moșteneau o parte din moșia Onciuleștilor, de pe bunica lor, Sanda.
În toamna anului 1888, „biserica ortodox-orientală din Zamosti a ars cu totul. Focul s-a iscat în lăuntrul bisericii”.
Actuala biserică a fost construită, în locul celei căzute pradă focului, 1904. În 1843, vechea biserică era frecventată de 1.002 enoriași, paroh fiind Andrei Chibici, iar patron bisericesc, Ioan de Gafenco. În 1876, patronatul bisericesc fusese moștenit de Andrei de Gafenco, păstorul celor 1.202 enoriași fiind parohul Dimitrie Ilasievici. În 1907, patron al bisericii devenise Roman Freitag, paroh era Vasile Voloșenko, născut în 1872, preot din 1897, paroh din 1903, iar cantor, din 1904, Ilarion Vlad, născut în 1866.
Din 1861, la Zamostie funcționa o școală cu 3 clase.
ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 449
REVISTA POLITICĂ, Anul III, nr. 19, 15 octombrie 1888, p. 12
SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 22, 1876 p. 96, 1907 p. 60