Zâmbete… retro (4): ”Unde ești tu, Țepeș-Doamne…!?”

Artist (al poporului). ”N-o să-ți spun exact despre cine se vorbește în propozițiune, pentru că s-ar putea să-l identifici după nume. Pe scurt, omul aflat în grațiile partidului primește o comandă, primăria vrea să pună în parc un grup statuar, nu figurativ, ci modern, abstract. Crezi poate că treaba asta e simplă? Nuuu… Există o fază de concepție, o fază de decepție, una de excepție și una de recepție… Evident, omul nostru lucrează greu, lipsește de acasă, soția îl înțelege dar se și necăjește pentru că tipul nu mai este tânăr, poate să facă, ferească Dumnezeu, un ulcer sau chiar o retenție de urină. Așa că într-o seară, ce se gândește soția sculptorului: Hai să-i fac o surpriză, să apar în atelier fără să-l anunț și să-l încurajez cu o laudă, cu o părere bună, cu un sandvici dietetic… Cred că ai înțeles ce s-a întâmplat. Doamna intră în atelier pe nesimțite, pentru că avea o cheie ca să poate să facă curat, și când aprinde lumina, artistul era acolo și o tânără în pielea goală era tot acolo… A încercat el să explice că fata e model și nimic mai mult, dar poate îmi explici ce nevoie era de model, când lucrarea e un fel de arc de triumf răsturnat, cu o bilă care se învârtește… Ca să nu mai vorbim că era întuneric când maestrul lucra, de nu se vedea om cu persoană.” (Dorel Schor)
Țepeș.O povestire slavă despre domnitorul Vlad Țepeș a fost scrisă la aproximativ zece ani după moartea lui. Manuscrisul a fost găsit la mănăstirea rusă Kirillo-Belozersky și îl prezintă într-un mod favorabil pe Țepeș. Potrivit legendei slave, Țepeș era un om drept, care nu tolera nici o încălcare a legii în țara sa, pedepsind aspru pe oricine ar fi săvârșit-o, fără să țină seama de rangul sau averea lui. „Și așa de mult ura răul în țara sa, că dacă săvârșea cineva vreun rău, fie hoție sau tâlhărie sau vreo minciună sau nedreptate, acela nu era chip să rămână viu. Fie că era boier mare, sau preot ori călugăr, sau om de rând, ba chiar dacă cineva ar fi avut mare bogăție, nu putea să se răscumpere de la moarte”, se arată în povestirea slavă. El nu tolera nici moravurile ușoare. „Tot atât de aspru pedepsea el lenea și moravurile ușoare, oriunde le întâlnea. Urmarea fermității măsurilor luate a fost că era atât de temut, încât călătorii, pe vremea lui, puteau bea apă la o fântână dintr-un loc pustiu cu „o cupă mare și minunată de aur”, fără ca nimeni să îndrăznească să o fure. Se poate spune chiar, în plus, că era mărinimos cu cei despre care credea că merită. Războinicilor întorși din luptă și răniți „din față” le dădea „cinste mare” și-i introducea în categoria „vitejilor”, ceea ce presupune că-i răsplătea cu sate și obcine. (adevarul.ro)
Ocazii.„Ocazia e iute la fugă și leneșă la întors.” (M. Eminescu)
Lene.„Lenea este creativă: progresul este realizat de către oamenii leneși care caută căi mai ușoare pentru a realiza lucrurile.”
Guvern.”Soluția guvernului la o problemă este, de regulă, la fel de rea ca problema.” (M. Friedman)
Lecție.„Cea mai importantă lecție pe care ți-o dă viața e că și nebunii au uneori dreptate.” (W. Churchill)
Funcționari.„Domnii funcționari publici sunt rugați să nu plece înainte de a sosi.” (G. Clemenceau)
Pedeapsă.„Una din pedepsele pentru refuzul de a participa la viața politică este aceea că vei ajunge condus de inferiorii tăi.” (Platon)
Virtuți.Două virtuți ar trebui să nu le pierdem niciodată: curajul de a ne înfrunta propriile slăbiciuni și puterea de a ne trăi propriile emoții.” (Michelangelo)
Salvare.„Începi salvarea lumii salvând câte o singură persoană. Orice altceva este romantism pompos sau politică.” (Ch. Bukowski)
Politician.„A fi politician înseamnă să fii capabil să spui dinainte ce se va întâmpla mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare. Iar apoi să poți explica de ce nimic din toate astea nu s-a întâmplat.” (W. Churchill)
Femei.„Femeia nu este sexul slab. E cel mai nobil dintre cele două, prin puterea sa de sacrificiu, de suferință în tăcere, de umilință, credință și cunoaștere.” (Mahatma Gandhi)
Culmi.Apropo! Știți care-i culmea veseliei? Când vine soțul vesel acasă, îi spune un banc bun soției și… începe să râdă unul din dulap.
Ex.Am întrebat – într-o doară – 100 de femei: ce părere au despre ”fostul”. Așa am învățat 50 de înjurături noi – foarte picante – și, în plus, numele a 30 de animale necunoscute nici de către atlasul zoologic (”porc de câine” fiind cea mai tandră, curată descriere a ”fostului”). P.S. C’est la vie!
Patriotism. Un american în trecere prin București îl întreabă pe un cetățean de ce stă la coadă. – Se dă carne! – Ciudat, zice americanul. La noi nu e nimeni la coadă. Vii, alegi, vânzătorul ți-o cântărește, plătești și pleci. – Sunteți tare înapoiați. Asta la noi era acum 45 de ani.
Animals. La granița cu Iugoslavia se întâlnesc – prin 1985 – un câine și o pisică. Câinele tocmai venea din România, în vreme ce pisica tocmai pleca. – De ce pleci din România? întreabă câinele. – Nu mai pot. Aici toată lumea trage mâța de coadă… Dar tu de ce vrei să trăiești aici? – Pentru că am auzit că aici se duce o adevărată viață de câine.
Ofertă. Un cetățean intră (în anii 1980) în măcelărie: – Aveți mânzat? – Nu. – Dar porc? – Nu. – Pui? – Nu. – Dar ce aveți, domnule?! – Avem deschis de la 8 la 16.