ZÂMBET PENTRU UN OM

Imagine virtuală dar reală asupra unui om integru „Pentru băcăoanii mei eu voi rămâne mereu aceași ori unde mă voi afla în lume, căci BACĂUL și BĂCĂOANII vor fi întotdeuna în inma mea”. (revista Minimum nr. 261, pag. 23).Sper, și este de înțeles, că sunt cuvintele unui român de al nostru, născut, crescut și trăit pe frumoasele meleaguri mioritice dintre Dunăre și Carpați, iar ca să fiu mai concret în speță: scriitorul, ziaristul, publicistul și a omului de vastă cultură, o adevărată emblemă a literaturii românești de aici din Țara Sfântă, membru al Uniunii Scriitorilor din România, și nu de mult reales ca Președintele Scriitorilor Israilieni de Limbă Română: Domnul G.MOSARI, GOLDENBERG… Suntem de profesii complect diferite, dar totuși slova scrisului românesc, vrând nevrând ne dă mereu întâlnire, fie prin tot ce scriem, iar eu cititorul, cu voia dstră și gazetarul, publicistul cuvintelor de mai jos care vă citește, pentru că are ce citi în tot ce ați scris admirându-vă în toate prilejurile. Persoană foarte adultată nu numai în Israel sau în lumea literară din România, se poate mândrii cu largi aprecieri chiar în lumea mare. Propriu zis nu-l cunosc personal, dar ca membru activ al Asociației Scriitorilor Israilieni de Limba Română, cu ocazia unui vot de „neîncredere” am avut posibilitatea conform regulamentului să-l susțin și să-l „votez” printr-un simplu e-mail, Bucuria fiindu-mi mare când am aflat că acest “om” ale bunelor maniere, profesionist prin excepție și-a recâștigat poziția în ciuda unor…adevărate intrigi care nu face cinste unor oameni intelectuali… Am căutat de multe ori să-l abordez, dar numai și numai din cauza mea n-am reușit, motivele fiind multiple…Cum totuși amintirile nu se uită, fără vrerea mea l-am întâlnit instantaneu tocmai pe malurile Bistriței, în locurile care într-adevăr se simte …acasă la el. Fiind in concediu parcă venind dinspre Cheile Bicazului și fiind prin trecere prin orașul lui Bacovia, am participat inopinat la invitația unui fost coleg de școala, avocat de profesie la o adevărată lansare-eveniment de carte. Participare destul de mare cu oameni locali ai culturii și literaturii, preoți, foști profesori ai sărbătoritului, și chiar invitați din orașele învecinate, mulți veniti special din București la acest eveniment. In genere pot spune că mai toată crema selectă a orașului era prezentă și credeți-mă, vă rog că toate explicațiile de rigoare cu greu am reușit distinge pe sărbătorit. In sinea mea domnea bucuria lansării într-adevăr cu „surlete și artificii” în adevăratul sens al cuvântului a unor scrieri de proză scurtă a unui …israilean de al meu…Amintesc și reamintesc că probabil celor ce vor citi rândurile de față, că nici în ziua de azi nu-l cunosc personal cu toate ridicualitatea cuvintelor mele, el fiind paradoxal și Directorul de Onoare al ziarului „Gazeta Românească”, ziar israilean de limba română la care colaborez. In fine…Asa cum aminteam am cautat sa-l abordez, măcar telefonic. De câteva ori să-i aduc elogiile mele, mai ales când a fost reales cu majoritate covârșitoare în funcția noua-veche de președinte. Telefonul în sine, m-a pus în legătură în fapt și cu altă surpriză. Dându-mi seama că sunt în legătură cu soția omului în sine, profitând totuși de amabilitatea soției sale, medic de profesie, cu scuzele de rigoare, „de deranj”, i-am expus doleanța mea. Repet, cum surprizele nu se țin lanț, din vorbă în vorbă, aflăm cu stupoare, dar și cu bucurie, că într-un fel ne cunoaștem încă din anii studenției noastre, având chiar aceași cunoștință comună, o doctoriță care ar fi fost chiar colegă de grupă cu domnia sa la Facultatea de Medicină Ieșeană…Inainte de a aminti cititorilor câteva din operele sale, a omul denumit de critica literară și campionul prozei scurte, a-și aminti că de câte ori am vorbit cu domnia sa prin telefon, întotdeuna am întâlnit după umila mea părere, un om onest, cald și inteligent, cu un cuvânt totuși bun pentru fiecare, delicat si cu precizie și un mare altruist.Din opera sa destul de vastă, totuși amintesc de „Miniaturi umoristice”, „Capul calendar”, „Lumea lui Mosari”, „Vorbe în pustiu”, „Amintiri cu mari actori” și „Lumea în oglinda” care dacă rețin fără voia mea am participat la lansarea ei.Este bine de cunoscut că în anii tinereții sale băcăoane era activ la publicațiile locale ca „Steagul Roșu” sau „Plaiurile Bistriței”, iar aici în țară era activ în special la ziarul de limbă română, „Viața Noastră”…de Iosef- Ioju Haimovici