Zăhărelul prezidențial

Am început “să trăim bine” de prin 2004 și credeam că, într-adevăr, Dumnezeu ne pusese mâna în cap. Și ce bucuroși mai eram! Am trăit astfel, doar cu speranțe, până când urarea băsistă “Să trăiți bine” s-a transformat în “Să strângeți cureaua bine”, că, nu-i așa, venise criza și nu se mai putea trăi cu lefuri și pensii mari, motiv pentru care s-au făcut ajustările de rigoare în acest scop, al traiului mai bun.
De aproape 11 ani, românul este dus cu zăhărelul prezidențial pe care îl consideră dulce, deși tot mai multă lume s-a convins că n-are nici un fel de dulceață ba, mai mult, este destul de amar. Acel “Să trăiți bine” a fost un fel de zăhărel pe care l-am servit și pe care l-am suportat până în momentul când ne-am dat seama că “javra ordinară” trebuia să iasă din schemă pentru a face loc unor zile mai bune. Numai că un alt zăhărel prezidențial avea să ne fie servit nemțește, mai mult de 6 milioane de români înfulecându-l ca pe o pâine caldă după o foame ce durase 10 ani. A fost “asmuțită” diaspora la vot ca să-l aducă pe Klaus Iohannis pe fotoliul prezidențial. Ei, acest Klaus Iohannis venea cu un prototip absolut al zăhărelului electoral, și anume, “România lucrului bine făcut”. Adică nemțește, “pas cu pas”, fără zgomot de tip băsescian și, dacă se poate, fără nici un fel de dialog cu poporul care credea, iarăși, că l-a prins pe Dumnezeu de-un picior.
De fapt, după aproape un an de președinție, Klaus Iohannis ne-a spus că își dorește un guvern al său, că Victor Ponta trebuie să demisioneze și, de ceva vreme, că noul Cod Fiscal trebuie rediscutat în Parlament. Încolo, plimbări pe unde i-a plăcut, abandon total al dialogului cu presa și cu poporul, precum și abandonul diasporei, de care a uitat.
Omul, adică președintele României, s-a ocupat și cu vizitele oficiale, începând cu Berlin, unde s-a întâlnit cu Cancelarul Angela Merckel, fiind primit cu foarte multe onoruri. Doar un cotidian a publicat o știre mică, iar televiziunile nu l-au băgat în seamă. De-o fi fost și ceva rezultate pozitive pentru România, n-avem de unde ști.
Pentru rectificarea bugetară, Administrația Prezidențială a mai cerut 10 milioane de lei. Cât a cerut, atât i s-a dat, că, deh, pentru mofturile prezidențiale se găsesc bani. Prin țară n-a prea fost. Dar pas cu pas, vacanță după vacanță. Acum președintele este în concediu de odihnă. Ce-i drept, merită concediu, căci s-a obosit prea mult. De regulă, în vacanțe și vizite externe pe bani publici, președintele Iohannis e numai un zâmbet. Doar acasă, când se substituie președintelui PNL, e îmbufnat și zice mereu “Vreau guvernul meu!”
La președinție deja avem înlocuitor permanent, acesta nefiind altul decât consilierul “atoateștiutor și făcător” – Dan Mihalache. “Există și în România motive de optimism” – spunea recent consilierul și argumenta cu numeroasele posibilități ale românilor de a … reconstrui! Păi, bineînțeles, dacă tot am trăit bine zece ani, este normal ca în România lucrului bine făcut să tot reconstruim și modernizăm vilele de protocol ale șefului statului până ne-om satura. Și ne-om satura și de noul zăhărel prezidențial! Întrebarea este: trăiți mai bine acum?