Povestirile lui Kawabata au frumusețea unor stampe japoneze, delicatețea și echivocul lor încărcat de semnificații subterane.
O piesă de rezistență
Textul, care dă titlul volumului „Dansatoarea din Izu”, este considerat o piesă de rezistență, singurătatea și prima dragoste, căutarea de sine, granița precară dintre inocența copilăriei și conștiința propriei sexualitati, acestea sunt temele predilecte ale povestirii.
Când un tânăr care încearcă să-și exorcizeze sentimentele de tristețe și dezamăgire pornește într-o călătorie, aceasta se dovedește a fi cu adevărat inițiatică.
Pe parcursul acesteia se va îndrăgosti fără scăpare de o frumoasă dansatoare. Însă când, văzând-o goală din întâmplare, va afla că ea nu a intrat încă în adolescență, va începe o luptă sfâșietoare între dorința și sentimentul de culpabilitate născut din neașteptata lui pasiune.
Mici bijuterii stilistice perfect construite
Textele, care vizează emoțiile de nestăpânit care însoțesc procesul maturizării, melancolia declanșată de marile incertitudini, sunt pline de rafinamentul, subtilitatea și ambiguitatea ce camuflează misterul tipic al scrierilor japoneze, fiind mici bijuterii stilistice perfect construite.
Kawabata este primul scriitor japonez căruia i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură (1968). Povestirile lui, adevărate bijuterii literare, au simplitatea înșelătoare a artei Extremului Orient.
Sursa: www.libris.ro
