www.păduchi.ro

Intrăm deplin în lumea civilizată: se impozitează bacșișul. Îmi amintesc zgomotoasa campanie „stârpiți bacșișul!” de prin 2007, când era considerat „element rușinos și degradant”, un „afront la adresa demnității umane”, „un trist atavism, intolerabil în veacul XXI”! Adevărat, vechi state de serviciu fenomenul are. După unii, originea i se pierde în negurile uitării, alții îi așează data nașterii în epoca romană, apoi și-l revendică englezii, stabilindu-i apariția undeva prin secolul XVI, când, la plecarea de la petrecerile de-o noapte, servitorii gazdelor începeau să primească bacșișul devenit apoi ritual. Într-o singură țară din lume n-a existat niciodată și nu există nici azi: China. Neașteptat, câtă vreme termenul în sine, cândva infamant, acum onorabil, provine tocmai din Asia, dintr-un radical persan, prin filieră turcă: bahșiș. Se pare că, în zonă, este chiar asimilat cu cerșetoria, câtă vreme i-am auzit pe cerșetorii din Pakistan postați la ieșirea din aeroportul Karachi implorând monocord „bahșiș, bahșiș Baba!” Greu de deslușit generala reținere chinezească față de un fenomen de mult devenit mondial făr-de necesara familiarizare cu tradițiile, cutumele, rigorile, preceptele religioase și, în general, cu filosofia Extremului Orient. Numai că și Hong Kong-ul este teritoriu chinezesc, iar acolo, bacșișul funcționează aproape legic: 10% în toate împrejurările, la taxi, la bar, la restaurant, la hotel. De unde se vede că nu europenii l-au „importat” din Asia, ci, invers, îl impun ca element… civilizator acolo unde niciodată n-a existat! În rest, toată omenirea dă și primește bacșiș! Cele mai mari procente se percep în Rusia, U.S.A, Mexic, cele mai mici în Tailanda, Ucraina, Spania, Malaezia, pe lista bacșișurilor modeste figurând și România. Se spune că-s bani plătiți pentru nimic, oricare dintre prestații fiind onorată cum se cuvine conform tarifelor care includ tot ce-i de inclus. De altfel, în Manualul de economie nici nu există termenul „bacșiș”! Pârdalnicul, nu-l vedem și… este! Va căpăta toamna asta onorantul statut de realitate financiară impozabilă, intrând, deci, în deplină legalitate. Și cum se va face? Evident, românește, adică, în pragul absurdului. Să zicem că, de la domiciliu, am comandat o pizza. După jumătate de oră apare, călare pe scuter, băiatul ce mi-o aduce, caldă, de la firmă, respectiv, restaurant. Plătesc factura, după care-i dau 5 lei bacșiș aducătorului. Nu sunt doar sfătuit, ci obligat de finanțiști să cer chitanță (altfel e evaziune!), pe care mi-o poate elibera doar restaurantul cu pricina. Așa că s-ar cuveni s-o pornesc la drum și să pierd mai bine de jumătate de ceas (în cazul cel mai bun) pentru a ajunge la restaurantul în care de la bun început puteam fi, dacă nu mă ținea lenea în casă și n-o făceam pe boierul comandând la domiciliu. Fără îndoială că o astfel de procedură ar echivala ori cu sfârșitul acestui tip de serviciu comercial, că nu-i nimeni zărghit să alerge noaptea prin târg după o chitanță de 5 lei, ori la grabnica aflare a altor căi de eludare a legii – capitol la care am fost și suntem meșteri mari, calfe și zidari. Să nu mai spun că, neîndoielnic, în cazul unei cine la restaurant, ideea de a scrie cu mâna mea cifra bacșișului va trezi româneasca inerție latentă anti-impozitară, așa că una voi menționa pe notă și alta (adică, mai mult) îi voi da în mână chelnerului. Că a muncit aducându-mi ciorba, deși pentru asta îl plătește patronul! (Apropo: înainte de Al Doilea Război mondial, chelnerii din București n-aveau nici un fel de leafă: se chiverniseau din bacșișuri.) Iar taximetriștii vor trebui să-și procure alte aparate de taxat, în stare să emită două chitanțe, una pentru voiajul propriu-zis și alta pentru bacșiș. Iar vom vedea Piața Victoriei tixită de taximetriștii revoltați! Se spune că aplicarea impozitării bacșișului a fost cerută chiar de patroni (logic, vor să-și ia oficial partea) și va aduce purcoi de milioane în bugetul nostru mereu cârpit și rectificat. Dea Domnul! Mie îmi rezonează precum jenanta reclamă difuzată insistent la Radio România prin care părinții sunt invitați să-și fericească odraslele cu preparatul anti-păduchi ce poate fi lesne procurat la adresa „păduchi.ro”. Ce minunat sună pentru un stat european în veacul XXI – www. păduchi.ro! Ro, adică, România, țara care tocmai a prezidat Uniunea Europeană! Dacă altfel nu-i cu putință, simplu și cinstit ar fi ca pe nota de plată să fie înscris și bacșișul. Oricum a-i lua-o, amărâte acte de sărăcie!