Wow!

În traducere: mamă-mamă, ce final! Numai bun ca Mitică să ne mănânce sănătatea pe la toate televiziunile unde abia așteptăm să-l vedem povestindu-ne cum „Ligă ca a mea / N-are nimenea” și alte cimilituri, în timp ce marii maeștri ai blaturilor cred că deja au intrat la încălzire în așteptarea formulei cu 18 echipe, adică mană cerească. La încălzire au ieșit și arbitrii noștri dragi și încă liberi, dintre care s-a distins, în chiar ultimul meci al etapei, neobositul Anton Heleșteanu, penal în fiecare fibră a sa și dotat cu un fluier înfundat, pe principiul: în prima repriză nu fluier nimic în partea dreaptă a terenului, iar după pauză, ca să nu fie cu supărare, nu fluier în stânga. Adică tot pentru ăia! Vă mărturisesc că mă uitam și nu-mi venea să cred. La toată chestia n-am găsit decât o singură explicație: șucăriți-foc pe scandalul declanșat la Bistrița, în care erau acuzați că-i fac jocurile lui Copos prin intermediul arbitrului și al observatorului-șef de comisie-senator-și-etc. Costel Gheorghe, mai marii arbitrajului i-or fi dat ordin lui Heleșteanu: „Rupe-l, tată, și pe Copos, ca să nu mai mârâie ăla de la Steaua!” Zise și făcute. Adică, dincolo de ratările de-a dreptul neverosimile (dar oricum greu comparabile cu ale ălora de la Jiul din meciul cu Dinamo) ale lui Niculae ori Burdujan, au fost cel puțin două penalty-uri clare pe care, aflat la doi pași de locul faptei, le-a îngropat în tăcerea adâncă a fluierului. Așa încât nu ne rămâne decât să ne bucurăm să pe la alții lucrurile stau încă mai rău, ca de exemplu în Italia, unde se va lăsa, cred eu, cu arestări. Că acolo, cât o fi el de Moggi, există și procuratură. Care își folosește înregistrările și pentru a aplica Legea, nu doar pentru bombe de presă și, eventual, șantaje. Aaa, am uitat de Rădoi și Victoraș Iacob? Păi ce naiba poți să spui despre ei decât că e bolnav psihic? Nu, nu-i dezacord, e M.M. Stoica! El e bolnavul care, în loc să-și strunească trupa, o instigă prin propriul exemplu, că doar e băiat din port, ce mă-sa! Iar faptele de vitejie cu sticla sunt apreciate tot de el ca fiind „normale” fiindcă băieții sunt nervoși. Aud că și-ar fi dat deja demisia. Altă dată l-a adus șeful lui înapoi. Acum poate se duce după el.