Prințul Willem-Alexander, care va deveni marți, la vârsta de 46 de ani, rege al Olandei, în urma abdicării mamei sale, regina Beatrix, a fost considerat în tinerețe drept o persoană destinsă, capabilă să preia coroana iar apoi să dobândească treptat legitimitate, relatează AFP.
Țara a aclamat nașterea, la 27 aprilie 1967, a lui Willem-Alexander Claus George Ferdinand, prinț al Olandei. Pentru prima dată după 1890, după o regentă și trei regine, tronul va fi ocupat de un bărbat.
Căsătorit în 2002 cu argentinianca Maxima Zorreguieta, cu care a avut trei copii: prințesa moștenitoare Catharina-Amalia, în vârstă de nouă ani, Alexia, șapte ani și Ariane, șase ani. Tatălui Maximei, fost secretar de stat în perioada dictaturii argentiniene, nu i-a fost permis accesul la nunta fiicei sale și nici nu va participa la întronarea lui Willem-Alexander.
Willem-Alexander a dovedit încă de la o vârstă fragedă că are o personalitate puternică. Suportând cu greu să fie mereu în lumina reflectoarelor, el a aruncat cu bulgări de zăpadă în jurnaliști în timpul vacanțelor în Austria și, la vârsta de 11 ani, chiar a invitat presa olandeză să „dispară”, deranjat de aparatele de fotografiat ale jurnaliștilor.
Tot la 11 ani, el și frații săi se amuzau aruncând cu ajutorul unui elastic proiectile făcute din folie de aluminiu, în timpul unei defilări oficiale organizate de Ziua Reginei, sărbătoarea națională a Olandei.
El a avut o adolescență dificilă, iar părinții săi, regina Beatrix și Prințul Claus, l-au trimis să-și termine studiile secundare în Țara Galilor, la o școală privată. El are imaginea unui tânăr dezinvolt, care declară pe un ton glumeț că ar fi gata să lase tronul fratelui său.
Willem-Alexander va fi supranumit „Prințul Pils”, o referire la cantitățile mari de bere pe care acesta le consuma în studenție, în timpul studiilor în Istorie de la Universitatea din Leiden (vestul Olandei), pe care le-a început în 1987, imediat după încheierea stagiului militar în cadrul Marinei.
Potrivit fostului premier Ruud Lubbers, familia regală a ajuns chiar să se îndoiască de capacitatea lui Willem-Alexander de a ocupa tronul Olandei.
Cu toate acestea, odată studiile absolvite în 1993, el s-a pregătit să ocupe funcția regală continuându-și activitatea în cadrul diverselor corpuri ale armatei, ajungând chiar pilot de avioane de vânătoare și călătorind în toată țara.
Această transformare s-a petrecut treptat. Urmând pașii tatălui său, el a început să fie tot mai preocupat de problema apelor, efort care a culminat în 2006 prin numirea sa ca președinte al Consiliului Consultativ al ONU pentru ape.
În 1998 el a obținut acordul Parlamentului de a deveni membru al Comitetului Internațional Olimpic. Candidatura sa a divizat clasa politică, provocând controverse ca urmare a integrării sale în această instituție afectată de numeroase scandaluri.
Din acel moment, prințul a devenit pasionat de sport, practicând tenis, golf, navigație și, bineînțeles, patinaj. În 1986 el a terminat o legendară cursă de patinaj, de 200 de kilometri lungime, în nordul Olandei.
Întâlnirea sa cu Maxima, în 1999, și căsătoria din dragoste a acestora, care nu a putut fi împirdicată de refuzul impus tatălui ei de a participa la nuntă, l-au făcut popular. Potrivit soției sale, prințul este „inteligent, tandru, puternic și cu picioarele pe pământ”.
El este considerat mai apropiat de oameni și mai progresist decât mama sa.
Willem-Alexander a asigurat într-un interviu, difuzat înaintea întronării sale, că dorește să fie un rege de secol XXI și nu un „fetișist al protocolului”.
În vederea întronării sale și pentru a se dedica pe deplin funcției sale regale, el a renunțat la posturile pe care le ocupa în cadrul CIO și mai ales în Consiliul Consultativ pentru ape.
