Who is Mister Putin? (II)

Din nou despre Putin. Nu urmăresc firul biografiei „noului țar” (cartea lui Lee Myers, discutată și-n precedenta rubrică, o face amănunțit, de-a lungul a 720 de pagini; un articol de gazetă n-are cum ține pasul cu astfel de generoase desfășurări editoriale); mai degrabă aș selecta momente și situații purtătoare de semnificații caracterologice. De pildă, relația personajului cu sexul opus. Putin s-a arătat a fi un timid introvertit, cu puseuri de insolență tipice genului: după ce a acostat-o intempestiv pe stradă, i-au trebui trei ani și jumătate pentru a-i propune Ludmilei căsătoria. Prima soție (profesoară, vorbește mai multe limbi străine) a fost bună la greu, în anii de început, pentru a fi mai degrabă uitată când „țarul” a ajuns la Kremlin. Nici acum nu se știe exact când și unde a divorțat, spre a se dedica noii lui cuceriri, Kabaeva, o jună gimnastă frumoasă foc, devenită, în Rusia, sex-simbol.
Ludmila s-a arătat mai mult decât înțelegătoare: „este absorbit de munca lui. Copiii noștri s-au făcut mari, au viața lor. Toți avem. Puteți considera că a fost vorba despre un divorț civilizat.” Se pare că gimnasta i-a născut lui Putin un fiu în 2010 și o fiică în 2011. Presa îi atribuie președintelui Rusiei și alte câteva cuceriri „concomitente”, dar poate-s zvonuri inventate de aparatul PR de la Kremlin, interesat să ofere nației imaginea unui „țar” viril, energic și potent. „Putinologii” nu ezită să afirme că personajul „este mai apropiat de câinii lui decât de oameni, chiar și de prieteni” – diagnostic aplicabil, de ce nu, și-n cazul relațiilor cu femeile.
De altfel, cei care se ocupă cu promovarea imaginii sunt suspectați de a fi pus în scenă mici reprezentații atent regizate, menite să dovedească bărbăția și curajul eroului de la Kremlin – care, se știe, într-adevăr are pregătirea unui polisportiv cu performanțe competiționale. Iată-l, echipat în scafandru, plonjând în apele Mării Negre spre a explora ruinele unui oraș scufundat. Iese victorios din valuri, aducând la țărm două splendide amfore străvechi – care, dacă ne luăm după gazetarii obraznici, încă mai poartă urmele unor șterse numere de inventar ale cutărui muzeu arheologic. Sau, iată-l pe Putin la manșa avionului cisternă chemat să stingă un cumplit incendiu de pădure. Unghiul strâns al filmării nu îngăduie să se vadă și un al doilea personaj în carlingă, copilotul, avionul având, desigur, dublă comandă. Poate, totuși, episodul este real și lumea-i cârcotașă; rușii îl vor vedea pe Putin coborând, după aterizare, și din carlinga unui sofisticat avion de vânătoare cu simplă comandă…
Este un dur? Neîndoielnic. Modul în care a acționat și-n Cecenia, și-n Georgia, metodele utilizate în lupta cu corupția (dar și intimidarea și reducerea la tăcere a inamicilor politici), capacitatea de a lua fără șovăire grave decizii purtătoare de consecințe internaționale (vezi cazul Crimeei) îl așează între cele două extreme ale percepției publice: „Putin, omul care instigă la război” sună titlul unui documentar tv realizat de Boris Nemțov (avea să fie împușcat, nu se știe nici acum sigur de cine, în 2015) și „priceperea extraordinară de lider” cu care l-a gratulat revista „Time”, acordându-i distincția „Personalitatea anului”. Surse neconfirmate susțin că Putin are o avere de 40 de miliarde de dolari în active, dacă nu chiar peste 70 de miliarde, astfel trecând în fruntea clasamentului celor mai bogați oameni din lume. Nu iese fum dacă nu faci foc; or fi, n-or fi cifrele exacte, nu-i corect să le invocăm doar pe ele, fiindcă și rusul de rând s-a bucurat de o spectaculoasă creștere a agoniselii personale. Nu-i vorba de miliarde, desigur, dar venitul pe cap de locuitor a crescut în Rusia și-n mandatele lui Putin de peste zece ori! Spectaculos! De unde și la fel de spectaculoasele procente pro-Putin în alegerile de până acum.
Marea corupție a fost tolerată în Rusia câtă vreme i-a fost prielnică „țarului” și nu reprezenta o amenințare politică. Când a devenit excesiv de sfidătoare (Roman Abramovici: „Eu am 12 miliarde de euro, dar eram la fel de fericit și când aveam 11 miliarde”) și a cutezat să se implice decisiv în jocurile politice, autoritarul, durul și hotărâtul Putin nu s-a sfiit să arunce în pușcărie persoane considerate intangibile. Rechizitoriile nu-s chiar convingătoare, dar ce mai contează? Se poartă și la case… mai mici. Având destule pe suflet, „noul țar” este văzut ca „un individ supus greșelii, care a făcut propriile-i alegeri în anumite momente cruciale, reușind în felul acesta să schimbe cursul istoriei” (D. Treisman, de la „The Washington Post”), în vreme ce oponentul „țarului”, șahistul Kasparov, avertizează: „Putin este deocamdată problema noastră, dar curând va fi problema întregii lumi.”