Week-end nebun

Sfârșitul de săptămână ne-a adus nu doar mult așteptata și amânata reluare a campionatului, ci și primele rezultate interesante, dintre care unele de-a dreptul neverosimile. Dincolo de bucuria, ba chiar entuziasmul stârnit de măcelul din Ștefan cel Mare (în ideea că totul în viață se plătește, inclusiv mânărelile cu bani negri și „vopsirea” de fotbaliști, dar și ca un act de dreptate pentru josnica mazilire a lui Andone), iată că molima s-a extins mai dihai ca H5N1 și le-a atins pe toate echipele cu pretenții, fără ca asta să însemne (excepția fiind Dinamo) că ăstea s-au prostit ori au tratat cu sictir echipele mai mici. Dimpotrivă: m-a încântat felul în care ipoteticile victime și-au făcut treaba și au răsturnat ierarhiile, ceea ce înseamnă că fotbalul nostru e totuși pe o direcție bună și că vremea blaturilor s-a cam dus. De fapt, aici cred că este și cheia contra performanței lui Dinamo: cu lotul net îmbunătățit după o campanie de achiziții absolut spectaculoasă, cu o echipă odihnită (poate prea odihnită!), cu un antrenor nou-nouț (situație în care, se știe, toți fotbaliștii se mobilizează), Dinamo nu doar că a pierdut cu 0-4 (că ăla anulatul a fost cel mai regulamentar gol din toată etapa!) dar a jucat de toată jena, ceea ce ne convinge (dacă mai era nevoie…) că ăia care zic că ani întregi Dinamo n-a câștigat decât prin presiuni, amenințări și, eventual „reciprocități” s-ar putea să aibă mai multă credibilitate decât alde Nețoiu care se jură pe gradele lui de civil că nici usturoi n-a mâncat, nici meciurile cu Ceahlăul nu erau cumpărate. La Steaua și Rapid, cu totul altceva: au jucat exact ca-n Cupa U.E.F.A., una atacând cam în silă și părând cu gândurile în Spania, cealaltă zbătându-se cu disperare dar prinzând ziua aia când dacă nu vrea, nu intră. Dar toată lauda și respectul pentru Argeș (care a mai comis-o și cu alte ocazii) și mai ales Vaslui care a jucat ca o echipă mare. Nu zic prostii, o să vedeți că „pre mulți îi va popi”, la fel și Galațiul. Drept să vă spun, eu tot la Jiul și Pandurii (ca să nu mai vorbesc de Bistrița ori Bacău!) mă gândesc când aud de retrogradare. Așadar, se profilează un retur încins, din care tare mă bate gândul că încununată va ieși Politehnica Timișoara. Hagi a așezat-o bine de tot în teren, iar spiritul ofensiv este atât de vădit încât nu văd cum l-ar putea stopa măcar vreuna din echipele cu pretenții la performanță dar care o văd realizată doar prin apărare. Iar eu n-am văzut încă pe cineva care să câștige cu 0-0.