De câteva zile au apărut pe străzile Sucevei niște șmecheri, care îți lasă impresia că singurul lor scop în viață este să ajungă la viteze cît mai mari cu motocicletele (sau, mă rog, motoarele) pe care le călăresc. I-am văzut și vineri, și sâmbătă, și duminică, în condițiile în care în fiecare dintre cele trei zile am petrecut maxim o oră în oraș. Fac ture cu motocicleta, ambalând motorul la maxim, ca nu cumva să nu-i observe chiar și trecătorul cu urechile înfundate cu vată. Principala lor atracție o reprezintă, însă, intersecțiile, cel puțin cele de pe Mărășești și din Areni, unde i-am putut admira în toată vitejia lor cretină. Apar din senin lângă trecerea de pietoni, în momentul în care culoarea semaforului pe direcția lor de mers este roșie. Turează motoarele, iar în fracțiunea de secundă în care culoarea se schimbă de la galben la verde pornesc ca din pușcă, ajungând la 80-100 km/h, pe o distanță de maxim 100 – 150 de metri. În Areni, viteza maximă o ating băieții chiar la trecerea de pietoni din fața Poliției. Adrenalina e maximă și e păcat să nu o simtă și eventualii pietoni care au inconștiența să se aventureze în traversarea străzii.
Între băieții ăștia pe două roți sînt câțiva plini de bani, care au motociclete de marcă, și echipamente (inclusiv căști) asortate. Sunt, însă, și doi, cel puțin doi, mai necăjiți, cel puțin aparent. Nu au nici măcar o cască (fie ea și din aia din piele, cu urechi, ca pe vremuri), iar de pantaloni ori geacă vătuită, cu genunchiere respectiv cotiere, nici nu poate fi vorba. Motocicletele par semiantice, de ai impresia că se descompun la prima groapă luată în plin. Și chiar și așa, gonesc ca din pușcă, cu bărbia în piept, pentru a-și proteja ochii de curentul de aer. Ce și cît văd ei în față, în aceste condiții, nu știu și nici nu cred că este vreun doritor să afle.
Cum spuneam, plăcerea deosebită a acestor motocicliști este demarajul în trombă din intersecții. Dar au și un desert. Pe înserat, de regulă (dar nici în ziua plină nu se abțin), dau câteva ture pe strada din fața Casei de Cultură, spre Prefectură, stradă care este închisă în week-end circulației rutiere, fiind rezervată exclusiv pietonilor. Aici, motocicliștilor li se adaugă alți viteji, cu scutere, și împreună, sau separat, fac slalom printre tinerii cu role. Sau printre bătrânii care au reținut ei că, la sfârșitul fiecărei săptămâni, poți să te plimbi în voie pe strada din centru, pentru că pe aici nu circulă mașini.
Din tot acest tablou zgomotos lipsește ceva: polițistul de la rutieră. Așa cum ne-am obișnuit, pe polițiștii de la rutieră îi găsești, de regulă, oriunde, dar numai în locurile în care este cu adevărat nevoie de ei nu. Dacă motocicliștii ăștia și-ar fi făcut de cap doar o zi, înțeleg. Dar așa, trei zile la rând au defilat prin aceleași zone (inclusiv prin fața Poliției) și nici urmă de polițist. Cât despre zona centrală, ne-am obișnuit ca în fiecare an cei care se plimbă pe aici să fie terorizați de motocicliști, de tineri teribiliști pe scutere, în timp ce polițiștii stau la pândă pe diverse străzi, să-i prindă pe cei care se întorc de la iarbă verde și au mâncat un mic în plus. Și tare cred că și în acest an lucrurile vor sta exact la fel.
