Waze, nădejdea noastră

Am prins vremurile când pe străzile Iașilor se zbenguiau 6-7 mașini particulare. Vedetă era o IFA galbenă, în doi timpi, câștigată de un mare norocos la Pronosport. Locuiesc în Copou, pe lângă Liceul de Informatică. Dimineața și la prânz, aproape că n-am cum să-mi scot mașina din curte: părinții viitorilor informaticieni vin să-și aducă la învățătură odraslele, apoi să și le recupereze, desigur, mai instruite decât le-au adus. Ai zice că-i târg de mașini; pe strada din fața liceului, din belșug ornată cu semnele „oprirea interzisă” și „staționarea interzisă”, pietonii rămași făr-de trotuar sunt nevoiți să se strecoare șerpește, pândind și speculând câte-o fisură în noianul pe roți ce se scurge și se tot scurge ca o… iată, nici nu găsesc comparația. Armie de furnici? Lava vulcanului trezit din somn? Apa ce-a rupt zăgazul? În capătul străzii se află taman sediul județean al Poliției, ai zice că ar avea cine să se sesizeze și să impună respectarea regulilor, dar Iașiul, pur și simplu sufocat de mașini cumpărate la mâna a doua, a fost obligat să adopte tactica unui blajin non-combat: poți sancționa un om, dar dacă-i vorba de mai multe mii dintr-o dată, n-ai încotro și-nghiți în sec. „Spuneți-mi unde să parchez, domnule polițist, acolo mă duc!” Și mă tem c-așa-i cam peste tot în România!
N-are nici un rost să evoc amintirile copilăriei, unde școlerul ce eram bătea zi de zi pe jos 4 km la dus și 4 la-ntors de la Ițcani până la liceul din Suceava. Azi toate s-au schimbat, s-au „muiet” și posmagii, iar ieșenii, deși beneficiază de un sistem de transport local eficient și realmente bine pus la punct, consideră că-i normal să-și aducă moștenitorii cu mașina la școală, deși n-ar avea de parcurs decât câteva stații de tramvai. Evident, în sine, avem de a face cu un semn al bunăstării, și-n loc să ne bucurăm că, în sfârșit, mai tot românul are mașină, cârtim, încălcăm regulile de circulație și-njurăm primăria: să facă parcări! Unde, că pretutindeni sub pașii ieșenilor zace câte-o mărturie din veacurile vechi: un metru dacă sapi, dai peste vestigii și-ai încurcat-o cu străjerii patrimoniului. Dac-o faci în marginea urbei, n-ai rezolvat nimic; dacă ai de gând s-o faci subterană, în centru, n-o să găsești niciodată locul perfect potrivit (recte: apt să obțină aprobarea Consiliul Local) și, oricum, construirea va dura 2-3 ani. Timp în care mașinile or continua să se înmulțească în proporție geometrică prin comparație cu iluzoriile progrese în dezvoltarea rețelei stradale.
Deocamdată, la Iași, sunt 150.000 de vehicule auto înmatriculate la… 4.000 de locuri de parcare! Și fiece lună aduce alte mii de noi înmatriculări! Culmea este că județele Moldovei, considerate mai amărâte și mai sărăcuțe, dețin recordurile în materie de achiziții auto: Suceava are cel mai mare procentaj pe țară la înmatriculări în perioada 1990-2014: 506%! Nici Botoșaniul nu stă rău: 497%, în vreme ce Iașiul atinge doar 476%. De fapt, cifrele spun… cam altceva: procentajul este mare fiindcă s-a pornit de la preexistența unui patrimoniu auto județean mărunt: cifric, cei care n-au avut și acum au iau fața celor ce au avut și au… și mai și. Procentajele s-ar cuveni, deci, interpretate pe dos!
Oricum a-i lua-o, problema rămâne aceeași: orașele României se sufocă zi de zi, ceas de ceas. Nici nu mai vorbim de poluare, am uitat-o (până ne-o reaminti-o UE!), străzile sunt sufocate fizic, un drum care acum cinci ani îl făceai în zece minute, îți ia peste jumătate de oră. Ce va fi peste alți cinci ani? Domnul cu mila! Se propune monitorizarea circulației urbane cu aplicația Waze, cât o mai costa și asta. Și ce-o să facă miraculoasa aplicație, doar n-o să clădărească mașinile una peste alta în parcări, situația în fapt rămânând aceeași și cu Waze, și fără Waze. Adevărat, punctual, ici-colo, s-ar putea găsi anumite rezolvări. Chiar în cazul evocat la început: megieș cu Liceul de Informatică este un nou cartier de blocuri sclivisite, cu apartamente scumpe și chiriași… așijderea. Aprobarea pentru construirea întregului cartier s-a acordat luându-se în considerare numărul locurilor de parcare asigurate în perimetrul înconjurat cu zid de cetate. Numai că onor proprietarii preferă să-și țină mașinile în stradă: odată fiindcă nu-s obligați să-și cumpere parcările din incintă împreună cu apartamentul, și a doua oară fiindcă-i mai comod, dimineața, să dai o cheie și să pornești imediat la drum, decât să manevrezi la ieșirea din parcare și să deschizi porți metalice cât cele de la Golia. Practic, strada a rămas cu un singur sens: toată lumea vede, nimeni nu protestează!
Poate-o vedea Waze, nădejdea noastră.