Watergate românesc?(I)

Este dificil de spus care anume vor fi consecințele diverselor scandaluri, survenite în ultima perioadă de timp, aflate direct/indirect în conexiune cu dl. Președinte Traian Băsescu și PD-L; oricum, ultimul sondaj de opinie indică deja o scădere cu 15% a domniei sale în preferințele electoratului român. Care sunt cauzele de fond ce au generat poziționarea recentă a electoratului? În ce măsură se poate sugera o paralelă între „Watergate scandal” și situația actuală din România? Evident, nu sunt atât de idealist încât să îmi imaginez că un personaj politic de tipul d-lui Băsescu ar dispune de forța necesară pentru a-și asuma răspunderea unui anumit context social și a-și prezenta demisia din funcția deținută! Totuși, anumite similitudini pot fi sesizate, cred eu, între cele două scandaluri (fără a uita distanța în timp și diferențele substanțiale de matrice culturală, de maturitate politică etc.!). După cum este îndeobște cunoscut, Watergate scandal a izbucnit în 1972, pe parcursul primului mandat al lui Richard Nixon, acesta având ca act final demisia Președintelui american, pe 9 august 1974. În faza sa inițială, scandalul Watergate a fost generat de o scurgere de informații din zona serviciilor speciale (FBI, CIA etc.); ulterior, plecându-se de la arestarea a cinci persoane din zona staff-ului apropiat de Administrația americană, diverse comisii/comitete senatoriale și de investigație judiciară au reliefat zeci de practici incorecte (inclusiv de natură financiară!) la care a recurs Nixon pentru a structura strategia de obținere a celui de-al doilea mandat la White House. În esență, punctele „forte” în jurul cărora s-a structurat scandalul Watergate pot fi rezumate la: implicarea serviciilor de informații, componenta financiară a afacerii, realegerea Președintelui Nixon și atitudinea fără precedent adoptată de presă, ca a patra putere a statului de drept. Este de remarcat, cred eu, focalizarea presei în diverse etape de derulare a scandalului (exemplu: între 17 mai-7 august 1973, rețele precum ABC sau NBC au transmis aproape zilnic audierile din comisia senatorială a cazului investigat; se estimează că 85% din familiile americane au urmărit aceste transmisiuni; a rămas celebră întrebarea Senatorului republican Howard Baker: „What did the President know, and when did he know it?”); această focalizare a presei a dus treptat la invocarea procedurii de impeachment (punere sub acuzare) și demisia lui Richard Nixon.
Este indiscutabil că dl. Băsescu se află deja în campanie electorală și că va recurge, probabil, la orice „instrument” pentru a-și conserva poziția deținută și a obține al doilea mandat la Cotroceni! Pe marginea scandalului de la Serviciul de informații („Doi ș-un sfert”) al Ministerului de Interne se pot formula diverse speculații; se poate discuta de o „luptă” între diversele servicii de informații din România; se poate discuta, în egală măsură, de o dispută între PSD și PD-L pentru a controla arhiva de la „Doi ș-un sfert”; diverse dosare existente în arhiva menționată pot fi extrem de utile în campania electorală ce urmează! Oricum, scandalul de la „Doi ș-un sfert” a avut și consecințe greu predictibile inițial, anume implicarea omului de afaceri Popoviciu și maniera în care el și-a construit imperiul imobiliar din Complexul Băneasa. Mai mult, pe măsură ce presa s-a implicat în afacerea Popoviciu, a rezultat și o implicare indirectă a familiei Băsescu, anume prin apartamentul de aproape 1 mil. Euro deținut de fiica Președintelui, Ioana Băsescu. Așadar, avem deja o componentă financiară notabilă în conexiune cu dl. Traian Băsescu (chiar dacă ar fi să ignorăm sprijinul pe care l-a acordat domnia sa inițierii proiectului Băneasa, în perioada în care a fost primar general ala Capitalei!). Astăzi, dl. Băsescu vine și declară textual că „blamarea afacerii Popoviciu e o eroare”. Ce ar trebui să înțelegem din această poziție publică exprimată de dl. Băsescu? Să deducem că atunci când e vorba de o afacere de miliarde USD aceasta se situează deasupra legii?(Nu știu și nu doresc să comentez situația de fond existentă în perioada 2000-2004, când au fost puse bazele afacerii Popoviciu.) Să înțelegem că eventuale mici ilegalități (dacă au fost?!) la inițierea proiectului nu mai pot fi imputabile astăzi? Cât de departe va fi dispus dl. Băsescu să îl apere public pe dl. Popoviciu? Care anume va fi atitudinea presei față de dl. Băsescu în perioada următoare?