Președintele Academiei Române, prof.univ.dr. Ioan- Aurel Pop, a susținut, sâmbătă, o conferință publică în Cetatea de Scaun a Sucevei, la care au participat numeroși intelectuali suceveni, de cele mai diverse profesii- universitari, medici, avocați, preoți și călugărițe, ingineri etc., precum și copii și adolescenți veniți împreună că familiile.
Tema conferinței, care a durat mai bine de o oră și jumătate cu tot cu sesiunea de întrebări și răspunsuri, au fost două personalități marcante „incorecte politic”, după cum a subliniat academicianul Ioan-Aurel Pop.
Acesta a arătat că, fiind în Cetatea de Scaun, o alegere firească este voievodul Ștefan cel Mare, iar cea de-a doua personalitate evocată a fost Mihail Sadoveanu, cu accent pe romanul istoric.
Ștefan cel Mare, care „prin averile pe care le avea în Transilvania a fost în primii 5 magnați ai Ungariei” și care în Transilvania „se purta ca un guvernator și era tratat ca un guvernator”, a domnit 47 de ani „în vremuri extraordinare, când Moldova toată, cu peste 100.000 de kilometri pătrați, avea suprafața Belgiei, Olandei și Danemarcei la un loc, de la Carpații Orientali până la Nistru”.
A fost o perioadă în care „Moldova era o țară respectată”, iar domnitorul Ștefan cel Mare, în perioada războaielor cu turcii, a fost primul ortodox care a primit recunoașterea de „Atlet al lui Hristos” („athleta Christi”) din partea papei de la Roma. Acest titlu a mai fost acordat de papi și voievodului Ioan (Iancu) de Hunedoara pentru modul în care armatele sale au apărat lumea creștină de invaziile otomanilor, precum și fiului său Mathias, regele Ungariei, ambii de religie catolică.
Referitor la sfințenia domnitorului Ștefan cel Mare, ctitor a 44 de biserici și mănăstiri și canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992, președintele Academiei Române a subliniat că principele Moldovei a fost considerat sfânt încă din timpul vieții sale pentru modul în care și-a apărat țara, și nu pentru „slăbiciunile din viața privată”.
„Păcatele desprinse de epocă pot fi capete de acuzare în mintea unora. Nu suntem nici judecători, nici preoți ca să fim dăruiți cu harul iertării”, a arătat academicianul Pop, apreciind că „valorile rămân valori, indiferent de slăbiciunile și rătăcirile din viața privată”.
Aceeași îngăduință pentru „rătăciri” a fost invocată și pentru Mihail Sadoveanu, unul dintre cei mai importanți prozatori români de la mijlocul secolului al XX-lea și cel care prin romanele sale istorice „îl face etern pe Ștefan cel Mare”, „veghetorul de la Putna”: „oamenii știu că el poate oricând să pogoare să salveze țara”. „Pentru Sadoveanu, Ștefan cel Mare nu este numai un principe, ci un om providențial. (…) Sadoveanu este cel mai mare creator de romane istorice la noi, indiferent ce a făcut în viața privată. A înviat o viață românească din Evul Mediu până în modernitate. A cunoscut izvoarele timpului, dar n-a scris istoria ca un istoric. (…) Frații Jderi, publicat în 1942, într-o Românie măcinată de război și dictatură, a adus pe scena românească o lume dominată de demnitate și curaj. (…) Boierii lui Sadoveanu sunt, cei mai mulți, patrioți și iubitori de moșie. Mereu au fost mai mulți boieri buni și credincioși decât ticăloși. În imaginarul proiectat de el se scaldă realul”, a afirmat președintele Academiei Române.
Ioan- Aurel Pop consideră că Sadoveanu „s-a salvat de la devenirea sa proletcultistă prin romanul interbelic” și mai spune că „cine nu știe de Lizuca și Patrocle a pierdut foarte mult în viață”.
Pe parcursul conferinței, o parte dintre cărțile academicianului au putut fi achiziționate de la un stand al Librăriilor Alexandria, iar la final acesta a acordat autografe.
Menționăm că pe parcursul călătoriei sale în județul Suceava academicianul Ioan- Aurel Pop a vizitat și o parte a mănăstirilor ștefaniene, precum și Muzeul de Istorie Siret. Memorialul Holocaustului evreilor din Bucovina.
A fost însoțit de Stelian Nistor, Suveranul Mare Comandor al Ritului Scoțian Antic și Acceptat (R.S.A.A.) din România, și de gazda lor, directorul Muzeului Național al Bucovinei, dr. Emil Ursu.
