Scuzați-mă, dar nu-i cam ăsta timpul când copilărosul Cupidon, cel cu aripile date cu gel, ar trebui să-și împrăștie cu frenezie săgețile în stânga și în dreapta ? Nu se spune de când lumea că acuma, sub lupa lunii mai, până și cele mai sfrijite inimi obișnuiesc să capete proporții cosmice, debordând compozițiile cu cifru chimic secret, din care se adapă șepteluri de poeți, pictori, sculptori și muzicieni ? Și-atunci, unde-i celebrul zeu amintit, unde îi este borseta cu sculele înfigărețe, unde-s victimele sale, orbecăind de fericire ? Unde au dispărut cu toții ?
E adevărat, vedem pe la televiziuni, prin ziare și reviste mondene fel de fel de acuplări, mai mult sau mai puțin futuriste: fotbaliști cu majorete prezentatoare de știri, președinți de țară cu foste fotomodele, foști tenismeni cu actuale fotomodele, miliardari sexy la portofel cu fragede purtătoare de codițe și minifustițe… Dar sentimentul acela zis „etern”, traficat odinioară de Cupidon, s-a făcut nevăzut.
Sentimentul care se manifestă acum e unul subțire, de contrabandă. Cupidon însuși nu-i decât un contrabandist. Bagi două dește în gură și fluieri după el. Doar ecoul, în cel mai bun caz, se îndură să-ți răspunză. Dar și acela e un ecou fals.
Astea-s timpurile, nu te poți pune împotriva lor.Nu-i greu de intuit ce s-a petrecut între timp cu micul sturlubatic, care le dădea artiștilor activitate, le punea – care va să zică – o pâine pe masă. Ca să se adapteze vremurilor crunte pe care le parcurgem, conștient fiind că într-o țară ca România îl paște șomajul și linșajul, micul zeu a scos pitaci de pe cardul lui olimpian și s-a înscris la cursuri de marketing, pentru a se familiariza cu noile teorii ale „iubirii pragmatice.” Și-a ros, pe băncile școlii, trei rânduri de pene din dreptul cotului, ascultând teoria supremă a cererii și ofertei, și s-a pus la punct. Acum, chiar dacă își aruncă săgețile în văzduh, nu le mai aruncă la nimereală, cu ochii închiși, ci după criterii apropiate exigențelor mileniului nostru.
Greșesc undeva ?
