Mai mult decât victoria obținută în partida cu Steaua, o surpriză din orice unghi am privi-o, nu încetează să mă uimească această invincibilitate a Chiajnei în prima repriză. Am consemnat la vremea respectivă salba de nouă (!) scoruri consecutive de 0-0, iar de atunci Concordia a mai adăugat, pe sărite, încă trei asemenea „albituri”, garnisite cu un 1-1, dar și cu 1-0 de trei ori (Dinamo, Astra, Steaua). Faptul că a reușit să păstreze scorul tocmai cu echipele din București este de asemenea remarcabil. Cât despre Steaua, observ că Reghecampf a ieșit la luptă cu propriii elevi, ceea ce denotă că nu prea mai stăpânește situația, că nu-și mai impune ideile și nici nu mai găsește soluții. Ca să rămânem pe tărâmul cifrelor, iat-o pe Steaua protagonistă a meciurilor cu cele mai puține goluri, deci cele mai nesărate. Doar adversara sa din ultima etapă, Chiajna, o depășește clar, apoi mai e Iașiul la un gol în spate, după care tronează Steaua. Urmează o afirmație care poate enerva două tabere rivale, dar mizez pe al lor haz de necaz: norocul Stelei este că mai joacă și cu Dinamo, astfel încât să mai aibă șansa de a mai bate și ea pe cineva! Pe loc repaus, asta nu înseamnă că se va și întâmpla. Meciul direct este o șansă de supraviețuire pentru ambele tabere, de aceea cel mai probabil rezultat este egalul. Practic, Steaua așteaptă pauza de iarnă pentru ca Alibec să rezolve ca prin farmec toate problemele, dar n-ar fi de mirare dacă și acesta s-ar gripa precum alți jucători care arătau lucruri frumoase la echipele lor, înainte de a fi transferați. Mai există și șansa din Liga Europa, unde un eventual succes împotriva turcilor lui Rusescu ar ridica moralul pe final de an, dar pentru calificare ar fi nevoie de victorie și în ultimul meci, la Villarreal, ceea ce ne obligă să închidem discuția aici, înainte de a cădea în ridicol. Pe sfârșit de an, dacă privim fotbalul nostru în față, realizăm cât de lipsit de miză a devenit. Partide cu spectatori mai puțini decât la minifotbal, cluburi în insolvență din care jucătorii nu mai știu cum să evadeze, echipa națională cu lenjeria pătată în fața primului adversar cu ștaif… Ne putem consola considerând că trăim vremuri interesante.