Campionatele adevărate stau să înceapă. Prin tradiție, Italia și Spania sunt primadonele care apar ultimele în scenă și așa se va întâmpla și în acest an. Franța și-a trimis “premiantele” în Canada, la Quebec. Am folosit ghilimele pentru că situația este similară cu cea de la noi, o echipă fiind deținătoarea titlului de campioană, dar și a cupei, astfel că PSG a jucat Supercupa cu cea de-a doua clasată în sezonul trecut, Lyon. Asemănarea s-a oprit aici, întrucât la noi a câștigat ASA, pe când la francezi ierarhia este mai drastică, dictată de o diferență reală între PSG și restul lumii. Parizienii au distrus repede orice suspans, cu două goluri după ceva mai mult de un sfert de oră, limitându-se apoi să controleze jocul. N-au mai forțat nici măcar pe final, când au avut om în plus aproape jumătate de oră. A fost un preambul al noului sezon din Franța, adică unul cu același final așteptat.
În Germania s-a jucat Supercupa după definiție, adică deținătoarea Cupei împotriva campioanei. Pentru a treia oară consecutiv, Guardiola n-a reușit să se lipească de acest trofeu, deși de data aceasta a fost cel mai aproape. Bayern a condus până în ultimul minut, ratând în mai multe rânduri desprinderea, dar și cei de la Wolfsburg irosiseră șanse importante cu prea mare lejeritate. Asta până când o fază s-a hotărât să meargă șnur, de la deschiderea lungă pe dreapta, continuând cu centrarea din prima și până la reluarea tot din prima, sub bară. Au urmat direct lovituri de departajare, cu Neuer fără șanse la toate cele cinci șuturi! Să ne amintim că în primăvară, la semifinala Pokalului cu Dortmund, de asemenea tranșată la 11 metri, bavarezii reușiseră rara performanță de a rata patru din patru șuturi! Singurul punct comun, atunci și acum, a fost Xabi Alonso. Dacă ar fi să tragem o concluzie, Bayern nu va avea probleme la competiția de anduranță care e campionatul, având în vedere lotul bine garnisit, dar se conturează o problemă supărătoare în meciurile eliminatorii.
În fine, deși n-am făcut chiar “orice altceva”, în timp ce scriam acest text am tras cu ochiul la Supercupa Angliei, salutând nu atât triumful lui Arsenal în fața lui Chelsea, cât primul succes al lui Wenger în fața lui Mourinho, după 13 confruntări directe! Ce-i prea mult strică.
