Vrăji

Într-o sală de așteptare, citesc un ziar de la cap la coadă și de la coadă la cap. Nu există altceva de care să-ți agăți privirea – urâte și posace-s sălile astea de așteptare, în care nu se ostenește nimeni să așeze un tablou, fie el și reproducere, să deschidă un radio, să resfire câteva cărți pe măsuța inutilă din centrul încăperii…Oricât de obeză și bucșită de suplimente ar fi gazeta, până la urmă se sfârșește, iar rândul, tot nu mi-a venit. Așa că iau la citit și paginile pe care, de regulă, le sar: cele de publicitate. Nu merită ignorate: oferă, iată, surprize cu carul. De pildă, la capitolul „magie albă”, „maica Maria” oferă neprețuite servicii în materie de miracole, venind cu precizări surprinzătoare: „Lucrez cu Duhul Sfânt pentru binele oamenilor chiar și telefonic.” Probabil că nu-i vorba chiar despre o linie directă între „maica Maria” și Duhul Sfânt, deși inabilitatea formulării ar putea sugera și o astfel de miraculoasă realizare tehnică a telefoniei digitale.
În simplitatea și curăția ei intelectuală, vrăjitoarea vrea, probabil, să ne asigure că furnizează minuni și în urma unui simplu apel telefonic (sunt indicate două numere de mobil). Pe Cristina din Botoșani a vindecat-o astfel de epilepsie, pe Dorina din Galați a împăcat-o cu soțul. Biata Cristina, cufundată-n necaz de ucigă-l toaca, ar fi rămas epileptică în veci de veci dacă nu administra „maica” Maria porția de lobby pe lângă Sfântul Duh. Greu de înțeles de ce Dumnezeul cel drept și atotputernic nu și-a îndreptat mila către biata Cristina decât la solicitarea expresă trimisă par pigeon de „maica” Maria, „speranța tuturor celor ce au probleme și necazuri”.
Constat că nimeni nu observă cum din astfel de reclame tâmpe rezultă un cu totul alt portret al Tatălui ceresc, ce devine uituc, nepăsător la suferința umană, influențabil, permeabil la pile și influențe. Nu poți să nu te gândești la miile de epileptici nedreptățiți, care, lipsiți de sprijinul Mariei pe lângă mai marii cerurilor, au rămas să-și poarte suferința până la sfârșitul sfârșitului… Dar „maica Maria” (apropo: portul ilegal de vestminte călugărești nu intră sub incidența nici unei legi?) e-o biată copiliță pe lângă Rodica din Iași, „cea mai puternică vrăjitoare din sud-estul Europei, singura cu acest titlu (regină – și l-a dat singură, n.n.) și prima vrăjitoare care a apărut pe toate posturile tv.”
Altă descendentă a clientelei lui Torquemada, Patrisia (!) declară că „este autorizată legal și moral prin cazurile rezolvate în țară și străinătate.” Cercetând cu lupa Repertoriul oficial al profesiunilor din România (unde există inclusiv meseria de „cămătar” – așa că poate fi trecută ca atare în cartea de muncă!!) n-am aflat nicăieri, cel puțin deocamdată, oficializată îndeletnicirea de „vrăjitor – vrăjitoare”; deci, „autorizarea legală” nu-i decât o basnă și-atât. „Sora Sorina”, altă combatantă pe frontul magiei albe, ne anunță că „deschide gratuit crucea 24 de ore din 24”, astfel izbutind să elimine definitiv „blestemele pe soartă și bolile netratabile.” Există, de altfel, o anume specializare în practicarea vrăjitoriei: dacă „regina” Rodica rezolvă mai ales declinul financiar (de, e criză!), frica și decepțiile (inclusiv decepțiile furnizate de alte vrăjitoare), „prințesa” Patricia s-a profilat cu precădere în domeniul eradicării impotenței („toți cei care au apelat la mine n-au regretat!”), „maica Maria” operează în zona blestemelor pe soartă ș.a.m.d.
Sigur că aceste anunțuri stupide și ridicol defazate reprezintă o insultă la adresa veacului, a inteligenței nației, a instituției ortodoxiei și a culturii române. Dar clientelă există – de n-ar fi, escroacele ar da faliment cu tot accesul lor direct la grațiile cerești. Există, deci, oameni (cu precădere femei; de ce oare?) care cred în astfel de escrocherii patentate. Poate, unii sunt prea disperați și nu află nici o cale de ieșire din marasm, poate alții văd în flăcări violete calea de accedere către vornicii și avantaje lumești, poate sunt și din cei cu probleme de doxă, dar, repet, clienți există. Mă-ntreb de ce fenomenul este cvasi-tolerat de Biserică (nu văd reacția fermă ce ar presupune-o evidenta înfoiere și proliferare a vrăjitoriei), de societatea civilă (nu-i interesată decât de politicale și de „Parlamentul curat”?), ba chiar și de organele de cercetare penală, fiindcă înșelătoria figurează la loc de cinste în legislația română.
Când să pun punct, am simțit alarmant miros de fum: nu cumva mi-au dat vrăjitoarele foc la casă? Nu (barem deocamdată): nevastă-mea prăjea pâine.