Voturi cumpărate cu ajutorul clanurilor interlope

Un om politic, dintr-unul din partidele aflate la frâiele puterii, m-a sfătuit să fac tot posibilul și să nu mai fiu atât de prost. Fiindcă și eu îmi doresc același lucru, chiar cu ardoare, l-am rugat să fie ceva mai explicit și să mă ajute astfel să ies din bezna neuronică în care se pare că zac cufundat.
Amabil și bun pedagog, omul politic mi-a prezentat un exemplu ca la tablă, cu punct și virgulă. Doar creta din mâna dreaptă îi lipsea. În catalogul lui, eram un elev-problemă, dar cu șanse de îndreptare. Mi-a zis:
– Astăzi o să ofer răspunsul la întrebarea ta mai veche „de ce nu sunt stârpiți cămătarii?” Să luăm cazul unui coleg liberal, fost ministru, până de curând. În campania electorală pentru alegerile generale, în comuna unde candida, el i-a înmânat fiecărui alegător un plic conținând 200 de lei. O, pașă, cât de darnic ești!- a zis fiecare primitor, punând apoi apăsat ștampila „votat”, acolo unde trebuia. Colegul liberal a fost ales senator cu o majoritate zdrobitoare și numit imediat în guvern. Dar de unde crezi că avea el banii pentru mituirea electoratului? De la distinșii cămătari. Ești de acord că bătea la ochi să-i fi luat de la bancă?
Eram cu totul de acord. Vorbitorul a continuat, ca un dom’ profesor aflat la catedră, mulțumit de receptivitatea elevului:
– După ce alegerile au devenit istorie, banii ăștia au trebuit recuperați și returnați celor de la care fuseseră împrumutați. E dificil să faci asta, dintr-un salariu de ministru, știindu-se că dobânda pe care o cer cămătarii nu-i deloc neglijabilă. Așa că dom’ ministru s-a apucat de făcut ceea ce fac toți cei aflați la putere: combinații. Nenumărate combinații producătoare de lovele. Mai ales pe pielea statului.
Piele care, am adăugat în gând, e mult mai tăbăcită ca aia de pe talpa unui traseist politic.
Trebuie să recunosc însă că mi-am învățat lecția. Astăzi știu de ce sunt tolerați cămătarii. Fiindcă știu să dea bani cui trebuie.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.