Merită să vă osteniți să votați la alegerile europene de pe 25 noiembrie, după ce chiar oamenii politici au dat impresia că nu merită să le ținem? Nici măcar viitorii europarlamentari, cu excepția câtorva fomiști, nu par prea entuziaști: au doar un an de mandat, iar promisiunile de a fi pe listă și pentru încă unul, viitor, cine știe dacă vor fi respectate; au contribuție financiară proprie la campanie, și indemnizație modestă (Strasbourg e foarte scump – singurul motiv pentru care Parlamentul e acolo este că francezii țin cu dinții să aibă și ei o capitală europeană). Pentru partide, mai puțin partidul democrat, care se lăfăie în sondaje, alegerile vin înainte să apuce să se redreseze, presupunând că viitorul le mai rezervă asemenea bucurii. Pregătit nu e aproape nimeni, deși raportez cu mândrie că am cules aproape toate chestionarele pe care le-am distribuit în luna aprilie în care ceream partidelor să își precizeze poziția față de temele principale europene. Pentru prima oară avem o idee cam pe unde se poziționează partidele noastre față de subiectele europene, iar unele chiar au adoptat aceste poziții în ședințe la vârf, exact așa cum ar trebui să adopte pozițiile și față de politicile naționale, dar cum rareori se întâmplă, pentru că de obicei vine fiecare cu un proiect scris de un grup de interese sau un consultant proaspăt absolvent de la „Titu Maiorescu” pe care îl bagă direct în Parlament.
Diferențele de poziție nu sunt mari, și câte sunt, nu se datorează ideologiei, ci personalității celor care au avut misiunea să completeze chestionarele. Liberalii sunt cei mai tehnocrați și aplicați în același timp, se vede mâna Departamentului pentru Integrare. Democrații sunt corecți și ambigui, peste tot unde există contradicții se feresc să le rezolve tranșant. Ungurii sunt cei mai coerenți, în pozițiile lor nu vezi nici o contradicție. Severin e ca întotdeauna preocupat să se pună pe el în valoare, nu să aibă o poziție a partidului, ceea ce complică lucrurile la linia PSD. Pe linie de Moldova, Marea Neagră sau Balcanii de Vest avem cu adevărat poziții comune, naționale, nu se înțelege de ce ne hărțuim pe aceste subiecte mereu. Pe câteva teme mari avem poziții tipice de noua Europă, și juste, adică vrem o Comisie puternică, arbitru al concurenței, dar cu taxarea în zona națională.
Ce încerc să vă spun este că, deși trag nădejde să organizăm câteva dezbateri pe aceste teme, mai ales ca să afle publicul despre ce e vorba de fapt în Europa, nu o să auziți mari controverse, pentru că nu sunt mari diferențe între partide. Din acest punct de vedere, puteți vota toate partidele parlamentare (minus PRM) liniștiți, că nu vor produce surprize dezagreabile în Parlamentul European. Și nici acasă, pe teme sensibile. Deși pozițiile față de organizarea administrativă (regiunile României) diferă, linia generală este că se va adopta o poziție după ce se va vedea care e capacitatea de absorbție a fondurilor europene în formula actuală, ceea ce e de bun simț (excepție face UDMR). Cum au spus în general cam toate, partidele vor vota cu familia lor politică din Parlamentul European (puteți citi în detaliu pozițiile partidelor pe www.sar.org.ro).
Până aici, aveți probabil impresia că nu prea merită să vă osteniți. Aș putea invoca onoarea țărișoarei, deși nu cred că putem cădea sub 24%, media prezentării la vot pentru primele opt candidate din Est în 2004. Aș putea invoca rolul Parlamentului European, dar am fost întotdeauna de părerea lui Eric Hobsbawm că aceasta e o instituție redundantă, o grefă nereușită de democrație reprezentativă pe un proiect făcut pentru o uniune de state. Recent am văzut că 50 de oameni onorabili din Europa, politicieni și intelectuali, au semnat un document în care încearcă să întărească rolul Comisiei Europene în politica externă în raport cu Consiliul (care reprezintă direct guvernele statelor membre). Nu vor reuși, mai ales când apar lideri ca Sarkozy cu poziții de genul „Europa sînt eu”, sau suntem noi, câțiva lideri. Europa de azi s-a întors în forță la ideea unei uniuni de state, cu Consiliul European în poziția dominantă, Comisia Europeană în poziție executiv-birocratică, cu mai puțină inițiativă ca înainte, iar Parlamentul căutând în continuare un electorat comun european care nu există și ocupându-se între timp cu subiecte simbolice, de la bazele CIA la amprentele digitale înregistrate la frontiera americană. Și cum în fiecare țară majoritatea publicului votează în funcție de subiecte naționale, singurele care interesează, e greu de susținut că Parlamentul European e o instituție care reprezintă opinia publică europeană sau că aceasta măcar ar exista cu excepția câtorva teme insignifiante, precum cine a răpit-o pe micuța Madeleine.
Dacă așa votează toți europenii, nu e nici o rușine să facem și noi la fel. Mai ales că noi chiar avem motive să penalizăm politicienii pentru politica națională, mecanism care stă la baza votului european în mai toate țările din Europa. Avem miniștri pe care îi vedem la știri cum iau acasă plicul cu mita. Poziția unor asemenea politicieni, deloc niște excepții, față de fondul european social de ajustare la globalizare (despre care puțini știu) e mult mai puțin importantă decât poziția lor față de plasa cu caltaboși. Subiectul nostru european de interes a fost și a rămas unul singur, distanța enormă între comportamentul celor care conduc România și un veritabil comportament european. Oamenii pe care îi vom vota nu vor conta acolo oricum, nu vă faceți iluzii. Numai dacă PRM face scor și reușește să susțină numeric grupul extremist din Parlamentul European vom ajunge pe Euronews (la rubrica Așa nu). Ca atare, să votăm ca să pedepsim ipocrizia și nerușinarea celor care din ianuarie 2007 au început deja să demanteleze legile trecute în 2006 ca să fim primiți în Europa. E chiar o plăcere să ai niște alegeri fără miză în care să poți vota numai ca să arăți că ai ajuns la capătul răbdării.
Așa că mergeți la vot. Mai metabolizați din adrenalina pe care o strângeți uitându-vă la televizor în fiecare zi, și așa scăpați de stress. Alegerile europene sunt sănătoase, și din acest motiv le recomand tuturor.
