Vosganian dezgustă tânăra generație

Nu ni s-a șters din memorie numărul de circ prestat sub cupola Parlamentului de acrobatul cu păr Varujan Vosganian. Acolo, el s-a milogit de colegi ca să voteze pentru nearestarea sa, cerută de organele legii. Ca să pară mai lacrimogen, s-a uns cu mir, cică. Nu era mir, era doar o loțiune pentru îndepărtarea furunculelor produse de mândrul stafilococ auriu, care zburdă printre floacele varujaniene.
După ce numărul lacrimogen s-a încheiat – cu succes pentru el și cu insucces pentru statul de drept care se pretinde a fi România – ar fi fost de așteptat ca această creatură respingătoare să se facă nevăzută din ochii noștri. Cel puțin pentru următoarea sută de ani, să nu-i mai vedem moaca aia cotropită de păr și de parșivenie.
Să se ascundă undeva, cât mai departe, numai el să știe unde. Într-o scorbură de stejar, într-un bortă de canal, pe fundul unui lac sau sub patul Mioarei Mantale, când bărbatul ăleia nu-i acasă. Să ceară azil politic în Armenia, în Peru, în Uganda sau în Botoșani, țări cu care are atâtea afinități și care l-ar fi primit, nu ne îndoim o clipă, cu brațele făcute acoladă.
Vosganianul însă demonstrează resurse nelimitate de nerușinare. Unde credeți că s-a arătat el, la sfârșitul lunii mai? Nu într-un mall, ceea ce ar mai fi fost scuzabil, că omul trebuie să-și cumpere una-alta. Nici într-o benzinărie, să-și umple bricheta. Ci la un festival de poezie, organizat în Capitala Infracțională a Moldovei, Iași.
Acolo, Vosganianul a apărut cu moaca surâzândă, pe afișele din oraș. Dar nu ca inculpat care se ascunde de lege, ci ca poet. S-a pozat copios, a băut bere, a mai ciuchit câte o mândră de cur, cum îi este obiceiul….
Și, mai ales, a citit din creația sa. Poezii. Culmea murdăriei e că a participat și la întâlniri cu elevii, organizate în licee.
Elevii aceia proști nu sunt. Gândiți-vă ce confuzie e în mintea și sufletul lor când văd că unul care ar trebui să stea la pușcărie le este prezentat ca motiv de mândrie, în calitate de exponent al literaturii române.