„Vorbirea și glumele în biserică se aseamănă cu râs la mormânt”

Zicea bătrânul către fiii săi duhovnicești:
– O, ce nebunie fără leac este a jura în fața altarului lui Hristos și în fața a toată lumea că vei trăi toată viața ta numai în ascultare desăvârșită, în răbdare, în înfrânare de băuturi și de orice pofte și îndulciri trupești. Și vai! În urma jurământului din aceeași zi, începi a căuta să refuzi supunerea, să calci în picioare jurământul sfânt și să te întorci cu îndrăzneală la cele dintâi. Nu uita, însă, că jurământul acesta în ziua judecății îți va fi cel mai cumplit pârâș. Ține seama că nu numai pentru tine vei răspunde, ci și pentru toți acei ce s-au smintit de tine, precum însuși Hristos zice: Vai de cel prin care vine sminteala (Matei 18, 7).
Zicea părintele Vichentie și acestea:
– Pe Mântuitorul Hristos nimeni nu L-a văzut niciodată râzând, dar plângând L-au văzut toți adeseori. Nu pentru El plângea, ci pentru lumea rătăcită în pustietățile păcatelor, unde locuiesc vrăjmașii omenirii, stând la pândă neadormiți și căutând ca fiarele sălbatice să rupă și să înghită pe toți cei rătăciți în acele pustietăți.
Pentru cei ce vorbesc în biserică, spunea:
– Vorbirea, glumele și râsul în biserică sunt păcate contra Sfântului Duh, adică contra puterii dumnezeiești, căci prin acestea se disprețuiește sfințenia bisericii și se dă prilej de sminteală publicului. Ba, ceva mai mult, aceste urâciuni au devenit astăzi un obicei nedespărțit de biserică și de credincioșii săi.
Vai, ce dureros lucru este când singuri noi disprețuim ce avem mai sfânt – Biserica – pe care o avem moștenire de la Hristos! Despre aceasta Însuși Domnul spune: Casa mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile, iar voi ați făcut-o peșteră de tâlhari (Matei 21, 13).
Iar despre post așa învăța pe ucenici:
– Fără post – adică înfrânare de la mâncare, de la băutură și de la gânduri și fapte rele – nimeni dintre muritori nu poate fi în stare să trăiască viața monahală singuratică, în curățenie trupească absolută și cu deplină pace a conștiinței. Un trup hrănit și odihnit învinge neapărat duhul, întunecă conștiința și cade victimă a multe feluri de păcate.
Alteori iarăși învăța zicând:
– Fraților, vorbirea și glumele în biserică se aseamănă cu râs la mormânt!
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, sursa: Doxologia.ro)